Oana Tudor

Sa spun ca am trecut si eu prin asta? As fi doar inca una printre atatia altii... Si totusi, am trecut si eu prin asta. A existat un el, si apoi un alt el, un prieten, care mi-a aratat si mie ca prietenie nu exista. Si-a sters bocancii pe sufletul meu. Pe nedrept. Dar au existat atunci langa mine toti cei care ma iubeau cu adevarat, care mi-au aratat ca prietenie exista, si suport, si intelegere, si lumina, si acceptare, si dragoste. Uita-te in jur, Lacrima, si ai sa le vezi si tu. Apoi o sa le poti vedea si in tine. Si atunci vor veni si uitarea, si iertarea, si mantuirea.

Poezia ta este foarte frumoasa. Este calda si sincera, trista si impresionanta. Eu cred ca jumatati exista... din pacate. Cand ne e frica sa iubim, exista jumatati de vise. Daca visul se implineste sau nu, este mai putin important. Ceea ce conteaza, cred eu, este puterea de a visa pana la capat. O data in viata am fost calcata in picioare, nu la propriu, ci mult mai rau: in inima. Si asta pentru ca am fost sincera. Ce s-a intamplat si de ce, ce a urmat si de ce, toate astea conteaza mai putin. Ceea ce conteaza pentru mine est ca am avut curajul sa nu fiu sincera visului meu si sa-l urmez pana la capat, dand astfel intregime fiintei mele. Jumatati de oameni exista, asadar, in masura in care oamenii le lasa sa existe. Jumatati de vise, sau de lacrimi, sunt jumatatile dictate dinauntru, si fiecare si le stie si recunoaste singur. Uneori e frumos sa existi numai pe jumatate, cealalta jumatate o poti visa atat de frumos... Cealalta jumatate e speranta.

Ca si Oriana, am ramas muta in fata poeziei tale, este ... superba!

Nu stiu cum suna din partea ta de lume cand spui ca vrei sa-ti iei zilele pentru o iubire... Stiu numai cum a sunat in partea mea de lume, cand cuvintele astea mi-au fost si mie aruncate in fata. Oare care e castigul real al cuvintelor astora?