Oana Popescu
Verificat@oana-popescu
„Niciun motto”
Prima parte e cam incarcata stilistic dar e la fel de suava ca si restul.
Cel mai mult mi-a placut finalul.
Pe textul:
„strâng palmelor căuș de rouă" de Nache Mamier Angela
Cel mai mult mi-a placut penultima strofa.
Ai niste imagini foarte frumoase, dar dincolo de asta textul transmite un soi de resemnare, de impacare cu tot ceea ce se intampla...care ii confera un plus de expresivitate.
Pe textul:
„Mașina galbenă" de Irina Nechit
E cam greu cu tema asta aleasa de tine...despre prietenie s-a vorbit mult, in toate felurile si e greu sa vii cu ceva nou.
Nu mi-a placut imaginea cu pastarnacii stravezii pe antene si nici imaginea cu focul prieteniei.
Prima parte pare asa mai mult o glumita cum ziceam...
In fine e ceva inedit..oricum.
Pe textul:
„Prietenilor mei virtuali" de Ottilia Ardeleanu
Se citesc printre randuri stari, senzatii care implinesc si duc intr-o directie adecvata simplitatea unor trairi graitoare.
Textul mi-a placut aproape la fel de mult ca si imaginea care il insoteste.
Pe textul:
„McSad" de Ligia Pârvulescu
Pe textul:
„rutină" de Teodor Dume
Cred ca versurile astea: \"scriu descătușat de inimă pe la amiază
frământ festin pantagruelic de amor \" ar trebui refacute, simplificate fiindca ingreuneaza mult citirea.
In rest mi-a placut. Poemul are un aer cald, sincer, melancolic si o traire simpla care ii ofera veridicitate.
Pe textul:
„Multe sute de grade Fahrenheit" de Andrei - Tiberiu Măjeri
Imi place pentru ca aduce in prim plan lirica cautarii de sine prin ceilalti.
Poezia are forta, sensibilitate, se caleste intr-un registru simplu al devenirii, al marilor descoperiri existentiale, al raportarii omului la divinitate.
Teama, cautarea:\"altădată tot pe când dormeai am alungat frica\",\"mi-am dat seama că voi orbi\", descoperirea de sine se face treptat fara preambul, fara note extravagante:\"la început nu am înțeles. am crezut că se roagă în limba lui. mai stai. am rămas.\". Textul isi trage radacinile din niste resorturi interioare puternice, din resemnari plapande, din tristete:\"uneori prind momentul când pereții nu mai contează. respir. aerul miroase a tine.\".
Cel mai mult m-a impresionat insa pasajul referitor la divinitate:\"Dumnezeu nu se răstește la oameni, mi-a mai spus. mama lui plângea cu jumătate de față. am sărutat-o pe obraz și pe singurul ei ochi. i-am iubit singurul fiu. \". Cred ca aici este punctul culminant al textului si marea lui reusita.
Pe textul:
„ferestre" de ioana negoescu
RecomandatFinalul este intr-un registru destul de sumbru facand un deserviciu textului.
In rest are imagini frumoase si o abordare originala.
Pe textul:
„passepartout" de Stefania Klein
E cinic atat cat trebuie dar lasa sa se intrevada si o urma de sentimentalism.
Mi-a placut.
Pe textul:
„acea frumoasă cicatrice" de Marinescu Victor
Pe textul:
„ purtată de semne ciudate" de Nache Mamier Angela
Strofa 2 e buna chiar surprinde niste imagini puternice, delicate,cu o voce sigura detasata, poate finalul ei mai trebuie revizuit, clarificat.
Per total mi-a placut.
Pe textul:
„mozartine amărui" de cezara răducu
Cred ca ar trebui sa renunti la imagini de genul asta:\" albastru irisal\",\"batista înmormântării mele ți-ar lega cu fundă draperia.\",\"îmbrățișarea ta se vindecă numai cu pământ\" desi imaginile in sine sunt interesante parca ingreuneaza, revendica niste spatii care ar trebui lasate sa respire.
E un poem cu o nota incremenita intr-un fel de sensibilitate tacuta, fara glas si putere sa rasara dincolo de cuvant, sa se infiga in cititor si sa-l \"atace\".
Poate cu mici retusuri, concentrate, ideile destul de bune ar putea capata o forma penetranta, sugestiva.
Pe textul:
„jocul bunăvoinței probabile" de mihai amaradia
Pe textul:
„vorbind despre nimicuri" de Ela Solan
Pe textul:
„fluturele mistuit al trupului" de Nache Mamier Angela
Caracterul descriptiv da un aer molcom, caldut, dar lipsit de zvacnire. Se nuanteaza un fel de monotonie cotidiana:\"își pregătește minuțios cafeaua\",\"Soarbe cafeaua cu înghițituri mici\",\"Ioana urmărește conturul zațului
rămas pe fundul cănii\" formata din gesturi simple, din constructii nepretentioase poetizate excesiv pe alocuri:\"cu mâna dreaptă încă rătăcind prin vise.\"
Imi place in special ultima strofa.
Cred ca textul ar trebui condensat, sintetizat, restrans intr-o forma mai penetranta, mai sugestiva.
Pe textul:
„Diminețile Ioanei" de Mihaela Roxana Boboc
Pe textul:
„departe de rusia" de adriana barceanu
In rest epigrama mi se pare foarte reusita.
Pe textul:
„Nelămurire medicală" de Laurentiu Ghita
Imi place mult partea asta:\"cu inima abia pulsând în palme
câteva minute am atins-o
privindu-l fix în ochi
nu era nici sânge, nici moarte\" aici cred eu ca sta intregul epicentru al poemului.
Am sesizat un zbucium launtric si un fel de resemnare meditativa in poemul tau si cred ca asta ii ofera o baza puternica
Pe textul:
„4 semne" de Carmen Sorescu
RecomandatAtitudinea abordata de poem este mult prea fina si tacit croita, dar per total mi se pare ingenios.
Pe textul:
„femeile sunt doar niște rețete culinare sofisticate" de cezara răducu
Poate titlul ar trebui modificat putin datorita conotatiilor nu tocmai placute asociate cuvantului parasuta.
In rest poarta o amprenta personala din care se degaja multa sensibilitate.
Pe textul:
„rochia de adio" de Nache Mamier Angela
