Poezie
rochia de adio
1 min lectură·
Mediu
lungi așteptări în nisipul vacanțelor
puful rochiei mută sensibil acul pendulei
timp ce suie din cel mai frumos gest
pe care mi-l pot aminti
când într-un foșnet grăbit
strânse pe sus lucruri și fapte adevărate
într-un galop de substanță petrec
războinice pleoapele-n sângele meu
cu o mie de capete
ce ceață de neam între umerii tăi
brațele zvelte mângâiate semințele-n lan
pasărea vie a pletelor tremură
fiartă pe crengile lungi de castan
vin radicale schimbări
fiecare cu sine monologheaza
ploaia de ghinde-și caută locul pe umerii mei
și-o suport
calendarul file de ceață revarsă
rochia subțire-i izbită de haine mai noi
zumzet haotice strune în scrin
încotro privești nu-ți mai vine să râzi
nu mai lucești între cer și pământ
păsări stranii pulberi galbene duse de vânt
lutul crud face bășici luminoase
alți drumeți alte degete altă poartă de vis
rochia de-adio pluteste curată
n-o mai privesc n-o mai apropii de piept
soarele scapără lent risipit cât încape
într-o ilustrată timbrată cu sârg
044528
0

Poate titlul ar trebui modificat putin datorita conotatiilor nu tocmai placute asociate cuvantului parasuta.
In rest poarta o amprenta personala din care se degaja multa sensibilitate.