femeile sunt doar niște rețete culinare sofisticate

deci asta era cu femeile! :)))))
îmi place, îmi place lichidul tăcerii, indicile glicemic al singurătății.
pentru mine ”gustul zilei” e puțin clișeistic
amical :)

e o treabă mult mai complicată cu femeile, decât cu o misiune specială!dar, dacă ești bucătar iscusit!!!
referitor la gustul zilei, eu l-am ,,scurs\" din noapte. mă rog, mă gândesc la opinia ta.mulțumesc
rara

Mi-a placut imaginea cu dimineata care isi croseteaza dantele simple in pielea noastra.Citind titlul ma asteptam la o explozie, o reinventare cumva a femeii.
Atitudinea abordata de poem este mult prea fina si tacit croita, dar per total mi se pare ingenios.

pînă la urmă femeile sunt niste dulcețuri fine, nu-i așa?mulțumesc de comentariu, !
rara

rara, am trecut pe aici. eram în căutare de rețete. cred că voi face o dulceață cu gust de femeie. și o să folosesc îndulcitor. trebuie să avem grijă la \"indicele glicemic al singurătății\". trebuie să rămână stabil măcar o noapte.

cu drag, maria

titlu este inspirat, atrage, chestia cu croșetatul sună a gospodină desăvârșită chiar dacă era un timbru metaforic, parcă duce femeia într-o lume prea casnică. până la cea cu glezne franțuzești mai trebuie câteva picanterii.
îmi place corpul glazurat, sună foarte bine, l-am scos din context.
uite o divagație:
sunt femeia cu corpul glazurat
dețin o rețetă secretă
vecină cu moartea
am în privire pahare cu vin
de câte ori mă privești
simți un gust roșu, poetic
nu-ți afecteză cochilia
bunul mers
furia îmbrățișării
sunt femeia cu corpul de sticlă
meduze și becuri stinse
la miezul nopții
peste pielea mea
cad dăngăne ludice

sper că te-a distrat:)
mcm

maria, să-mi păstrezi o dulceață de gutui!!are gustul toamnei!
carmen; m-ai amuzat! bineînțeles că fiecare rețetă are gustul ei, depinde de bucătar!mulțumesc pentru un comentariu cu gust de vin roșu!să ciocnim ca niște femei, atunci!
cu drag vouă,
rara