Diminețile Ioanei

Textului ii lipseste tensiunea, miza.
Caracterul descriptiv da un aer molcom, caldut, dar lipsit de zvacnire. Se nuanteaza un fel de monotonie cotidiana:\"își pregătește minuțios cafeaua\",\"Soarbe cafeaua cu înghițituri mici\",\"Ioana urmărește conturul zațului
rămas pe fundul cănii\" formata din gesturi simple, din constructii nepretentioase poetizate excesiv pe alocuri:\"cu mâna dreaptă încă rătăcind prin vise.\"
Imi place in special ultima strofa.
Cred ca textul ar trebui condensat, sintetizat, restrans intr-o forma mai penetranta, mai sugestiva.

Primele două strofe sunt o pregătire pentru esența poemului care vine în ultima strofă. Mă gândeam că toate aceste amănunte te fac să intri în atmosfera dimineților Ioanei.
Dar se poate să ai dreptate. Mulțumesc pentru intervenție.

mi-a plăcut demersul tematic al poemului tau...insinuări rafinate ale... închipuirii...
\"cu două\"... \"lingurițe de zahar\"
\"și una de lapte.\"...
\"trasează imaginar drumul până la tine
acolo unde toate diminețile încep târziu\"
frumos!

e un text bun, naturalețea limbajului și autenticitatea scrierii, precum și degajarea eprimării sînt punctele forță ale poemului. Am citit cu plăcere.
LIM.

Ioana, îți mulțumesc pentru comentariul tău la obiect și pentru sublinierile făcute.
LIM, o revenire în pagina mea care mă bucură la fel de mult ca de fiecare dată. Mulțumesc!

mihaela,
îmi place poemul tău pentru că el vine gingaș și scanează atent întreg interiorul pregătit pentru o rostire care posibil să aibă sau nu loc.
el , poemul, se conturează perfect prin strofa de final, pentru care las o stea de suflet.

*Ioana urmărește conturul zațului
rămas pe fundul cănii
și trasează imaginar drumul până la tine
acolo unde toate diminețile încep târziu
și îmbrățișările sunt dăruite
în doi.*

cu sinceritate,
și aprecieri!

același,
teodor dume,

Teodor dume, interpretarea dată poemului meu nu poate decât să mă bucure și să-mi încălzească sufletul. Mulțumiri!