Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Picturile Ioanei

1 min lectură·
Mediu
Ioana pictează. La fiecare lucrare
atinge arcușul din suflet
și presară peste amestecul
de ulei de in și culoare.
Ioana atinge toamna pe umăr,
o scoate din rădăcini de copaci
din frunze ruginii ca pe-o statuie
o așează pe pânza virgină
se așează pe sine peste compoziție.
Ioana dăltuiește forme de neînțeles
iubește toamna cu fructele ei
cu arome de muze contopite-n struguri
negri ca păcatul dulce
și albi ca lumina
de dincolo de umbre.
Ioana dă viață unor chipuri fără nume
plăsmuite din zvâcnetul de noapte
violet
ioana omoară anii dinaintea primei
cunoașteri
în ochiul lepădării de sine.
Ioana nu mai lucrează cu griuri
de când ai plecat
lumina se agață de mâinile ei
vibrând în tonuri de pastel
chiar și ploaia
întunericul
și lipsa ta.
063.337
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
127
Citire
1 min
Versuri
28
Actualizat

Cum sa citezi

Mihaela Roxana Boboc. “Picturile Ioanei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-roxana-boboc/poezie/13912133/picturile-ioanei

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan
o poezie ce mi-a făcut plăcere. E bine dozată și receptivitatea pe măsură. Textele cu Ioana prind bine, e un personaj de referință. Metafora arcușului prinde bine.
LIM.
0
@mihaela-roxana-bobocMBMihaela Roxana Boboc
Ioan, cuvintele tale mă bucură. Sper să devină un personaj de referință. O simt aproape pe Ioana.
0
VSvasile salisteanu
Surprinzător de lirică povestea Ioanei. Orice ar face Ioana, va sfârși în poezie. Cred că autoarea însăși trăiește numai în poezie.

\"Ioana nu mai lucrează cu griuri
de când ai plecat
lumina se agață de mâinile ei
vibrând în tonuri de pastel
chiar și ploaia
întunericul
și lipsa ta.\"
0
@mihaela-roxana-bobocMBMihaela Roxana Boboc
Eugen Vasile, cred că ai dreptate, orice ar face Ioana va fi poezie. Mulțumesc pentru cuvintele de suflet.
0
@doru-emanuel-iconarDIDoru Emanuel Iconar
Strofa ultimă e cea preferată, la prima aș simplifica mult, versurile trei, patru, cinci, aș renunța la ele și aș reface ultimul.

Strofa a doua:

“Ioana dăltuiește forme de neînțeles
iubește fructele
cu arome de muze
ca păcatul dulce
de dincolo de umbre.”

Desigur, rezultatul ar fi altceva, poeta știe mai bine ce a-mpletit în cuvinte.

Mai trec.

Doru Emanuel
0
@mihaela-roxana-bobocMBMihaela Roxana Boboc
Da, este o viziune a la Doru Emanuel, frumoasă de altfel. Comentariul tău mi-a făcut plăcere, te mai aștept!
0