Oana Popescu

Eugenia, Leo va multumesc :)

eu as zice ca lucrurile stau tocmai invers adica exista prea multa deconspirare a erotismului(si asta nu e un repros neaparat). Cred ca ai fi putut genera cumva mai multa subtilitate incitanta, astfel incat poezia sa fie ceva mai mult decat o confesiune frusta.

stiu ca e un text mai vechi...dar vroiam sa spun inca de cand l-am citit ca aici ti-a iesit f bine discursul(revoltat si un pic dramatic). E o poezie interesanta:).

uite si steaua :)...e cam tarziu

cele zise mai sus sunt argumente suficiente pentru a da o stea(desi nu e neaparat genul meu de poezie si desi s-ar mai putea lucra la prima strofa pentru ca totul sa capate noi si noi valente).

ai reusit ceva foarte ok cu poezia asta- o nota minimalista extrem de percutanta.
bravo!

Ma pregateam sa zic din punct de vedere tehnic ce si cum...dar recitind-o imi dau seama ca n-ar trebui sa ma bag- aceasta poezie este un intreg, probabil o filosofie de viata sau ceva asumat prin experienta :). E o feminitate calduta si deloc deranjanta, care mie in aceasta seara imi face bine :).

poate ar merge si o imagine-ceva mai apocaliptic

Imi place efectul din final, cu tot ce implica el-un tremolo "weird" intretaiat. De fapt cred ca atmosfera(in special din ultima strofa) si conotatiile adiacente "fac" tot poemul. Poate ar merge si un titlu putin mai fantastic :).

si am sa si argumentez de ce:

-pentru ca aceasta poezie se sprijina pe megaclisee si pe un imaginar care deja a fost folosit de mii si mii de ori de altii, inaintea noastra.(Si pentru ca acest cerc vicios ar trebui sa se rupa definitiv)

si avem:"gânduri în creion"

"gânduri în roșu și în albastru"

"cutia ei de culori"

"neștiutul se tot ascunde în cuiburi de viespi."

" tăcerea, a ascultat pietrele/și a auzit oglinzile cum se sparg
sângerând."

Adica nu zic neaparat ca este gresit sau rau dar este o poezie care se practica in anii '80 si cred ca e bine sa evoluam totusi.

e ceva in neregula cu acest text si nu imi dau seama ce; ii lipseste un ingredient care sa il faca desavarsit-poate ca e vorba de timpurile verbale(alegerea lor) sau poate pur si simplu e vorba de absenta rimei care creaza cumva un gol. In forma asta pare incomplet.

La inceput mi s-a parut interesant mai ales dupa a doua strofa cand ambiguitatea creata pana acolo lasa loc unei chestii care ar fi putut sa iasa misto, insa ce se intampla in ultimele 3 strofe e aproape dezastruos. Explicitarea de acolo cu ce trece printre picioarele fiecaruia mai ales in termeni filosofici profunzi e bleah :)-scuza-ma ca zic atat de franc-sper sa nu te superi-. Eu zic ca aceasta poezie putea sa fie ok daca ramanea doar cu primele 2 strofe.

Are dreptate Andrei. E o poezie foarte buna care demonstreaza ca exista "speranta" si dincolo de limita autobiografismului. E ceva calm si sigur in acest text, ceva care da veridicitate si care nu oboseste.

Imi place imaginea cu hormonii si cu hainele :) si in general tonul asta agitat si instigator :); as elimina insa referinte gen partea stanga si partea dreapta a batistei.

Ai chestii faine in poem(cateva imagini interesante) plus un fel de atmosfera dusa la limita patologicului(pentru care eu am o slabiciune :d) insa as avea cateva sugestii:

-repetitia din strofa 2 trebuie eliminata complet sau integrata altfel in corpul textului(printr-un singur vers mai lung)/sau pur si simplu facuta altcumva legatura cu strofa 3 intr-un fel mai putin "gatuit", cu mai multa muzicalitate astfel incat sa nu mai necesite prezenta unui "atas" pe care tu insuti ai simtit nevoia sa-l pui

-din ultima strofa ar trebui taiat masiv-sa ramana zic eu ideea principala in stare pura sau daca nu macar modificata succesiunea asta dragul meu/si sirop de aripi la numai doua versuri distanta :D, precum si versurile astea:"întunericul va crește va crește va crește/până la sunet va crește"(si aici tot asa o muzicalitate care se cere si se creaza din cuvinte nepotrivite)

-imi place ultima imagine-mai precis ultimele 2 versuri sunt foarte faine -si lejer se poate construi in jurul lor un nou poem :)

Desigur asta e doar o propunere, tu faci cum stii mai bine :)

Imi place cum ai taiat versurile si de asemenea faptul ca este o poezie reconfortanta si foarte feminina :)dar as scoate faza cu sisif de la sfarsit(cu tot substratul adiacent) care da o nota suprarealista poemului slabindu-i credibilitatea si naturaletea.

Eu as continua cu ceva diferit de la versul asta "pe un colt al rochiei", poate cu ceva ambiguu sau pur si simplu ceva egal ca voce cu ce ai scris mai sus...si neaparat trebuie schimbat titlul.

Sunt imagini ok in textul asta contrabalansate de unele mai putin reusite(cel putin dpmdv).

O sa fac un fel de bilant:

-mi-a placut mult ultima strofa

-nu mi-a placut dramatismul primelor 3 versuri si nici diferenta de un singur vers intre imaginea cu crocodilul si cea cu hidra(aici are dreptate veronica), doua substantive atat de grele au nevoie de spatiu pentru a nu-si anula efectele

- daca ar mai fi sa zic ceva ar fi despre taietura din strofa 2 care slabeste ritmul etc


Pare fi o poezie scrisa sub dicteu automat, o poezie elaborata "la cald" din resursele personale intime(genul de poezie pe care eu il "stimez" foarte mult) peste care(imi dau seama-sa nu crezi ca nu) e greu sa intrevii cu obiectii fara sa lezezi cumva sensibilitatea celui care a scris-o; dar cu toate ca stiu ca te cam irita interventiile mele pe textele tale imi asum riscul asta in ideea ca pana la urma, cred eu, un feedback onest este castigul cel mai mare de care poate beneficia un poet care alege sa-si expuna poemele intr-un atelier artistic.

salut!

Ai niste imagini foarte puternice(in special in strofa 2).Imi place si modul in care imprimi o anumita "revolta" textului lasand totusi in spate o voce usor resemnata. L-as fi vazut insa mai scurt si poate chiar mai incisiv pe alocuri dar nu dpdv al imaginilor ci la nivel de discurs, cu alte cuvinte putin mai "concentrat; dar astea sunt doar chestii care tin de viziune :).

E o poezie mult prea cuminte, dar cred ca e ok per total. E asa ca un moment de respiro filosofic :).

As scoate "cu ochii mei ca niște simbrii ale întâmplării" si"aștept să ningă peste toată nebunia asta"(pentru ca e un vers concluziv iar in prima strofa nu e nimic nebunesc- din contra mi se pare mai degraba un poem de atmosfera care rateaza pe undeva si cred ca lipsa de forta a imaginilor e problema).