Oana Izbașa

Iarna asta a nins urât, cu cheaguri de sânge și copii morți. Doar monștrii s-au bucurat de zăpadă, doar ei și-au scos limbile sleite și verzi s-o guste și-au zâmbit când le cădea câte-un

te iubesc ca un câine turbat, fiecare cuvânt de-al meu urlă disperat după tine, literele se agață de viața ta ca și când ea le-ar fi născut, fiecare por tânjiește să fie pătruns de

Am fost azi la biserică, mi-am cumpărat zece pungi cu Dumnezeu. De-abia le car până acasă. Mă doare sufletul de greu ce e. Se vede că nu m-a mințit tipa care vindea, chiar are marfă de calitate. M-am

uneori nu mai disting linia dragostei de cea a vieții; tu știai cel mai bine să mi le separi, le despicai fără milă și mai ales fără să-mi citești în palmă. mi-am propus să-mi tatuez

Miri bănuiește că mie îmi place roșul și soarele de vară, am citit asta în ochii ei într-o dimineață; știe că duminica e zi de sărbătoare, și că lumea mea nu se mai învârte de mult în jurul

te reîntâlnesc din când în când, poate de dragul trecutului, sau de dor, la răscrucea noastră de drumuri, știi tu, fix în locul unde strada mureșului se ciocnește cu vladimirescu, acolo

Știi, ieri chiar am avut o zi bună: mi-am smuls pumnul de la mâna stângă, l-am umplut cu lacrimi și plâns și mi-am tras una peste față cu el, urlând: \"acum simți, proasto?!\". am constatat că

Se așază în genunchi în singurul colț din camera noastră. E locul în care ne-am propus să plângem ca să nu împrăștiem tristețea peste tot. Știți, ea se-ntinde în toată casa ca balele unui melc turbat