Miri

Miri bănuiește că mie îmi place roșul și soarele de vară, am citit asta în ochii ei într-o dimineață; știe că duminica e zi de sărbătoare, și că lumea mea nu se mai învârte de mult în jurul unei inimi. O văd uneori mergând la biserică, îmbrăcată în cea mai frumoasă rochiță a ei, cu părul prins și lacrimi în ochi, tare mi-aș dori să urlu \"nu plânge, Miri, eu îți iert toate păcatele zilnic\", dar nu pot, ea nu m-ar ierta niciodată. Avem ceasurile la fel, eu cu Miri, am auzit-o spunând pe stradă că e ora zece fără douăzeci; atât era încă de când am văzut-o pentru prima dată.