schimbări

te reîntâlnesc din când în când, poate de dragul trecutului, sau de dor, la răscrucea noastră de drumuri, știi tu, fix în locul unde strada mureșului se ciocnește cu vladimirescu, acolo unde ni se ciocneau și nouă viețile, spărgându-se vulgar în săruturi dezbrăcate de orice fel de sentimente, pe vremea când tu erai mare, iar eu... mult prea mică; acum, în sfârșit ne-au ajuns anii, mi-au crescut sânii, ți-ai cumpărat altă mașină și-un zâmbet nou, avem vârstele perfecte, am devenit oamenii perfecți, însă doar străzile ni se mai sărută ocazional te uiți rătăcit întrebându-te cum dracu’ ai ajuns lângă mine din nou, habar n-ai pe unde s-o iei sau ce-ar trebui să îmi spui, așa că te trântești pe iarba îmbâcsită de rouă, în poziția ta preferată: \"steluță de mare\", prinzând cerul cu dinții, ca să te acopere. mușc în șoaptă câte-o bucată din lună doar ca să mă mai poți auzi când îți vorbesc, ne zâmbim uneori, mai ales pentru că e noapte, dar poate și pentru că ne-am iubit cândva chiar pe iarba aceea; o pace a lumii întregi încearcă să ma domine, nu mă miră, tălpile mele n-au atins degeaba locul unde ți-ai lăsat sufletul o vreme. aș avea atâtea să îți mărturisesc, iubitule, dar mi-e că te vei înfuria groaznic pe mine pentru toate zilele în care m-a înșelat memoria și inima, dar știi... lumea s-a schimbat, nimic nu mai e la fel de când ai dispărut deși eu încă îți vorbesc neîncetat, ca și când mi-ai fi cel mai bun prieten, gaura din stratul de ozon devine din ce în ce mai mare, și-am observat că toți copiii râd când aud cuvântul \"pro-fund\".