Texte în proză

Am fost azi la biserică, mi-am cumpărat zece pungi cu Dumnezeu. De-abia le car până acasă. Mă doare sufletul de greu ce e. Se vede că nu m-a mințit tipa care vindea, chiar are marfă de calitate. M-am

OIOana Izbașa

0

0

Întuneric. Teamă. Frig. Cocoon. O rază de soare. Îi e destul. Se agață de ea. O soarbe însetat. Căldură. Un ciripit. Eforturi și chinuri groaznice. Întuneric din nou. Oboseală. Prima înfrângere.

OIOana Izbașa

0

0

O mână catifelată se-ntinde spre lingurița rece care zăcea pe masă. Degete lungi o ating, ridicând-o încet, încet... și o aruncă în borcănelul cu miere. Lingura pătrunde în el, delicat, alunecă-n

OIOana Izbașa

0

6

Flacăra pâlpâia în iarna ultimelor clipe. Lumânarea zăcea galbenă, la fel de palidă ca și bătrâna. Se-asemănau. Aveau multe în comun. Amândouă luptau ca să ardă, să își continue drumul deși toată

OIOana Izbașa

0

0

“Nu… nu mai există nimic sfânt. Nu mai există nimic în care să poți crede fără teamă. Timpurile în care certitudinea era un lucru cert s-au spulberat în văzduhul de incertitudine datorat

OIOana Izbașa

0

0

Norii ard cerul, găurindu-l cu fumul lor, cu otrava viselor... și doare. Mă doare. Eu sunt cerul... și am nori. De multe ori a apus soarele pe mine. Am asistat la moartea și renașterea lui

OIOana Izbașa

0

0

E dimineața serii celei de-a doua zi. Nu mă grăbesc. Mai este timp. „Tot timpul este timp pentru că nu este niciodată...” se aude ca prin șoaptă. „Ce naiba, iarași tu te crezi mai deștept

OIOana Izbașa

0

0