Nuta Istrate Gangan

(...)printre zecile și zilnicele articole și articolașe pe care le digerăm cu mai multă sau mai puțină plăcere, hrăniți fiind în mod constant de acești bucătari neobosiți, Facebook, Blogger și Wordpress, ușor saturați de literatura de București, literatura de Mitici, de self/freaking/help, literatura de cartier și de canal, literatură care te tentează s-o pui în ghilimele, s-o strângi în pumn și să o arunci la primul coș de gunoi, deși, dacă știi să vezi dincolo de cuvinte, vezi și simți ceva-ul acela care te-a făcut să click pe linkul articolului respectiv, găsești din când în când o scriere altfel.
Una pe care o citești o dată, și încă o dată, o lași să se așeze, o răsucești cumva pe firul gândului tău așa cum ai sfârâi un fus care împletește două fire de culoare complet diferite dar perfect asortate: gândurile autorului peste gândurile tale, trăirile lui și amestecate barbar cu ale tale, ciulinii lui prinși de ciulinii copilăriei tale, când verzi și ascuțiți gată să-ți sfâșie buricele fragile ale degetelor, când uscați și aproape imposibil de scos de pe suflecătura pantalonilor cărămizii și comuniști, croiți din supraelastic ieftin.

O literatură care nu poate fi scrisă altfel decât cu genunchii la gură, cu lampa de petrol pâlpâind fragil, cu auzul alienat de șuierul constant al unui vânt uscat care zgâlțâie obloanele obosite lăsate peste ochii orbi ai unei case de chirpici.
Undeva în Câmpia Română, departe de nebunia orașului care probabil ți-a strâns mai toți prietenii în clădirile de beton și carton presat, în Bărăganul pustiu și arid, aproape de o lume altfel dezlănțuită, într-un timp deliberat uitat.

Ți se face frig, un alt fel de frig, unul care nu îți îngheață oasele ci ți le dezintegrează în așchii demențiale; așchii care îți înțeapă sângele.
Te întorci pe terenul tău de joacă, la lădița ta cu nisip și pietricele și, cu degete tremurânde răscolești printre pietrele acestea strălucitoare și viu colorate, confecționate parcă din plasticul cel mai pur, până găsești o piatră minusculă, acoperită cu noroi.
O iei, o ștergi cu dosul mânecii și, când îi simți licărirea lucindu-ți retina, știi că ai găsit un diamant.(NIG/Curentul International/USA - ,,despre literatura și literaturi sau citindu-l pe Marin Badea,,)

suntem copii si cand nu mai suntem, iar mamele noastre au mereu parul alb...
Mi-a placut intoarcerea aceasta in tine insati.
Stea, NIG

si uite asa ne intoarcem de acolo de unde am plecat: in noi insine.
Daniel, cine mai scrie astazi asa?
Stea, NIG

cum aceste traduceri trec neobservate aici.
Din partea mea, toate stelele posibile

cu cetatenie americana poti intra oriunde:)
Multumesc :)

Marin Badea nu scrie. El face radiografie apoi operatie pe cord deschis.
Uneori se mai si traieste.
(ai cateva typo in text)
Textul a fost preluat de Curentul International-USA- Multumesc.
Stea, NIG

multumesc, Claudia
Ai ghicit femeia din poeziile mele:)
Autoarea zambeste doar, ea stie mai bine;)

Teodor, multumesc! :)

la subiect, sarcastic, acid si afurisit de real.
stea, NIG(logată si cu poza alb-negru pe cont,desigur :)

va multumesc:)
Multumesc si editorului care mi-a instelat poezia

profund, dur, direct, fara subtilitati;
imagini desprinse dintr-un tablou abraziv care incetul cu incetul devine cotidian acceptat.
Nu stii cat de puternica esti pana cand viata nu iti serveste durerea pe tava, vie. In sange.

text intens, stea, NIG :)

intre doua respiratii, strigatul strangulat al celui care se face din ce in ce mai greu auzit.Ratacit in destinele altora, iti pierzi calea.
Dar exista intoarcere, exista lumea privita printre genele unei femei.
Poezia, dincolo de toate, inseamna traire.
Reusesti sa prinzi cititorul in valtoarea trairilor tale.
Stea pentru omul ascuns sub prag, acolo unde disperarea face casa buna cu speranta:)

ne intoarcem la fostele iubiri precum criminalii la locul crimei.
Plecarile devin intoarceri iar si iar desi nimic niciodata nu va mai fi la fel.
Imi place linistea pe care o degaja aceasta poezie desi este linistea de suprafata a unei mari tulburate in adancime :)

Stea, NIG

e metafora cat cuprinde:))
N-a murit nimeni cu adevarat :) Multumesc de trecere

multumesc:)

Multumesc pentru citire si comentariu, dat nu sunteti singurul care nu ati ,,prins,, aceasta poezie.
Nicio treaba cu barbatii, cu folosirea sau inutilitatea lor:)

,,Și, printre zecile și zilnicele articole și articolașe pe care le digerăm cu mai multă sau mai puțină plăcere, hrăniți fiind în mod constant de acești bucătari neobosiți, Facebook, Blogger și Wordpress, ușor saturați de literatura de București, literatura de Mitici, de self/freaking/help, literatura de cartier și de canal, literatură care te tentează s-o pui în ghilimele, s-o strângi în pumn și să o arunci la primul coș de gunoi, deși, dacă știi să vezi dincolo de cuvinte, vezi și simți ceva-ul acela care te-a făcut să click pe linkul articolului respectiv, găsești din când în când o scriere altfel.
Una pe care o citești o dată, și încă o dată, o lași să se așeze, o răsucești cumva pe firul gândului tău așa cum ai sfârâi un fus care împletește două fire de culoare complet diferite dar perfect asortate: gândurile autorului peste gândurile tale, trăirile lui și amestecate barbar cu ale tale, ciulinii lui prinși de ciulinii copilăriei tale, când verzi și ascuțiți gată să-ți sfâșie buricele fragile ale degetelor, când uscați și aproape imposibil de scos de pe suflecătura pantalonilor cărămizii și comuniști, croiți din supraelastic ieftin.(Despre Literatură și Litaraturi - Citindu-l pe Marin Badea - Nuta Istrate Gangan)

Cat despre femeia aceasta - hm, ardeleanul cand a vazut prima data o girafa a spus ,,Dihania asta nu exista,,
Dar a existat.
Si femeaia aceasta exista si, desigur, intr-o zi vei sti cu siguranta cum sa o iubesti.

Regret ca nu am drept de trei stele:)

domnilor:)
CTS, am zambit:)

Sarbatori Fericite:)

,,nimic nu ma mai poate desprinde din aceasta inclestare,,:)

Multumesc, Razvan, Craciun linistit :)

adauga si sarcastica:)
Multumesc mult, sarbatori fericite si numai bine