Poezie
Un sat mai puțin
1 min lectură·
Mediu
În satul meu alăturea de apă,
asfaltu-i ca bandajul pe rănit
și oamenii-s în drumul nesfârșit
cu vitele, spre câmpul ce se crapă
de dorul ploii care n-a venit,
de părăsirea fiilor, ce scapă
înspre orașe, dând din câte-o mapă
și-amestecați în zborul chinuit.
Când, tot mai rar, din nord fără de țară,
mă-ntorc în Bărăgan, ca un ciulin,
silozul ruginește lângă gară,
iar Ialomița curge mai puțin
decât e lăcrimarea de cu seară
a mamei așteptându-mă să vin,
a tatei stând de strajă pe afară,
pe lângă gardul rupt ca un destin,
în calea unor lupi ce n-or să piară
cu părul, doar, schimbat și botul plin
de așchiile oaselor și-n gheară
cu ochii plânși, adio și amin!
Din satul meu, plecat spre infinit,
va mai rămâne doar un fel de groapă,
o ciutură ce astăzi mai adapă,
din când în când, o cioară-n asfințit.
024.032
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Bratu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Bratu. “Un sat mai puțin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-bratu/poezie/14102147/un-sat-mai-putinComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DBfrumos spus - ca și cum s-ar concentra cuvintele textului în comentariul tău - cine mai scrie? cred că și eu și tu și el și noi... fiecare altfel
0
Daniel, cine mai scrie astazi asa?
Stea, NIG