Nuta Craciun

multumesc de un comentariu atat de elaborat!

spune-mi Ela, cu ce ochi privesti cand vezi dincolo
de poem, sufletul celui aplecat sa scrie? :))
distingi chiar si nuantele cele mai inchise,
cazute intre plecari la drum si vise de hartie...

m-a bucurat mult vizita ta nocturna, te astept
intotdeauna cu drag
Anana

daca existam numai in masura in care cineva
ne poarta in minte, inseamna ca mintile
noastre se pot intersecta uneori...
numai un text original Adina nu se intersecteaza
niciodata cu clisee...
iar eu nu pot spune multe, au spus-o altii aici
cu mult mai bine decat mine,
eu vreau sa spun doar ca te citesc, si raman
mereu pe ganduri: multa imaginatie si talent
a sadit Dumnezeu in sufletul tau!

drag Anana

aerul tau Silvia miroase-a nunta
ganduri indecente rasar
norocul cu patru foi poarta un zambet
de maritat

drag Anana

Lory, poezia asta cred ca e cea mai frumoasa din ultima serie!! nu cred ca i s-ar putea reprosa ceva,
e minunat redata aceasta poveste de dragoste cu toamna,
e dragalas versul in care cautam o vina... cu siguranta sunt strugurii, sau apusul :))
te felicit!
cu drag Anana

deci tu esti... Ela, te-am gasit! :))
imi place cum acoperi oglinzile, cum ele nu reflecta chipul, ci \"amintiri din alt viitor\",
aceasta desprindere din \"samburii noptilor\" pornind \"agale spre alta nescrisa intamplare\",
este chiar drumul prin viata...
un poem plin de iubire care deseneaza imagini dragi pe colturi de ganduri, in care singurul invitat la masa e cel care stie sterge lacrimile ...
drag Anana

multumesc de aprecieri Costin, ma bucur ca-ti place ultima strofa e ceva acolo care credeam ca n-am reusit sa redau...
multumesc de sugestie, da imi place si fara versul 4 ,
dar e acolo o imagine a bocancilor la care tin :)))
mai vad...
aceeasi prietenie
Anana

da Miruna, sufletele noastre indiferent de cate griji poarta, tot mai pot vibra uneori, e chiar simplu: ne lepadam bocancii si mergem drept pe linia orizontului inainte... pana cand drumul ne usureaza poverile :))
multumesc, ma bucur c-ai gasit ceva de \"luat\"
Anana

de fiecare data cand te citesc, mi se pare ca alunec
dintr-o lume in alta...
e mai greu sa redai ideile decat sa le ai ,,,, daca la inceput puteam articula cateva cuvinte despre cum vad, cum simt eu poeziile tale, acum e ca si cand ma asez \"in fata unei masini de foarte mare tonaj\" :))
spun totusi ca mi se pare unul dintre cele mai frumoase poeme ale tale, (desi tot ce-ai scris mi se pare remarcabil) , imi place ideea, cum ca iubirea veche de cand pamantul era plat, se poate lovi de moleculele de aer inoportune \"moleculele de oxigen, existand doar sa desparta\" toate acestea impiedicand gesturile imbratisarii
de la un capat la altul , imi place aceasta grija pentru a pastra neatinsa iubirea, iar despre nimicul cu absolutul lui, acesta poate sa dispara, daca iubirea exista intreaga...
imi permit o sugestie sper sa nu te supar, ultimele doua versuri mi se par in plus, mai ales ca in lipsa oxigenului pe care l-ai inlaturat, nu se mai poate respira :))
cu drag Anana

este cuvantul tau aici atat de puternic si tandru in acelasi timp...
salutari mamei tale, care nu poate sa fie decat fericita:)
daca un suflet se poate masura dupa cata dragoste poarta in el, al tau a depasit marginile acestei zile, si le-a insorit :))
despre poezie, da, inca o reusita !
cu acelasi drag Anana

...ce-am facut? acum vad ca am pierdut raspunsul spre tine, iarta-ma, cred ca nu am dat Trimite...
strofa citata de tine mi-a placut si mie, ma bucur ca ai remarcat-o, in rest imi place ca a ajuns la tine ideea poeziei, creata din nou de propria ta intelegere,
mi se pare normal, ideal chiar acest lucru,
multumesc de vizitele tale pe poezie Lory,
te astept cu drag intotdeauna
Anana

Danutza, ma bugur ca ai atins timpul acesta, care da, e mai mult decat un vis cu ochii inchisi, ai ghicit;))
multumesc de citirea printre cuvinte
drag de tine
Anana

este un poem, ce mie mi se pare din toate punctele de vedere reusit: ritm, rima, idee.
ajunge la mine nedisimulata \"spaima de taceri si inaltimi\",
\"fuga spre inapoi\", spre copilarie, spre inocenta, cand realizam ca am pierdut un bun de pret, aceea \"stare ce ne facea stapani pe un regat\" , si parca ma strabate un gand \"de vina si unul de anonimat\", iar fuga aceasta ar putea fi abandon, dar si lehamite de tot si toate...
ma dor spaimele care te incearca, dar nu e timpul
de fuga Lory :))) locul tau e in poezie,
ti-o spun cu drag
Anana

o poezie cu ingeri interesanta, doar ca m-a derutat ideea, se pare ca ingerii care trudesc pamantul
ingerii cei batrani,nu au nimic sfant in ei si sunt doar un vis, (daca le era dor de cer sa inteleg ca erau dintre cei alungati?) iar ingerul cu aripi pana la cer... la fel, apoi in final apar ingerii cei tineri... nu stiu, nu te supara daca nu am inteles tot, cert este ca am gasit
aici versuri bine scrise, m-am gandit sa citez dar sunt multe, in general poezia e scrisa frumos, versurile curg usor, metafora la fel, nimic nu este fortat, se simte o mana sigura pe condei, doar ca ideea e putin... confuza
scuza-ma ca spun asta, sau... lumineaza-ma :))
numai bine
Anana

te citesc, desi la comentarii nu m-am grabit, nu e decat o teama de subiectivism,
observ si la tine obsesia unor cuvinte, aici \"timpul\" - aceasta prelungire a fiintei noastre-
se repeta obsesiv: prezent, trecut, vreme, zile, varsta, nu zic ca e de rau, obsesiile nu ne parasesc numai cand epuizam toate cuvintele scriind despre ele, nici atunci :))
mi-a placut mult ultima strofa, un final de poem bun, deasemeni:
\"doar copilul din mine imi rareste frunzele inimii\"
si bineinteles coerenta unui fir rosu ce leaga cuvintele
cu drag Anana

poem frumos prin simplitate, te introduce subtil intr-o lume, intr-un univers unde natura si dragostea canta sau ploua in ritmuri diferite...
fara ultimul vers (zic eu), ideea se sustine in ultima strofa, atentie e si un aligament acolo: \"a apus\",
iar titlu poate un pic rasucit \"natura cu noi\" sau ceva de genul asta, numai daca bineinteles simti la fel :)
drag Anana

alt sonet minunat, alte intrebari retorice, cand amintirile dau tarcoale...
exista o taina cu zbor necunoscut,\"din zeci de taine una\", chiar ea te va ajuta sa invingi in lupta cu tine
respect
Anana

ii spuneam lui Bogdan ca poezia e cea care ne scrie pe noi... iar straduintele noastre de a ne impune un altfel de ton, altfel de cuvinte, altfel de stil, sunt in final infrante de ceea ce sta in noi, in constructia noastra, in ochiul care percepe realitatea poetica in felul lui ...
la mine teoria functioneaza perfect, pot percepe frumosul din versurile tale, sau din alte versuri care nu incadreaza cu stilul meu, dar din pacate si spre disperarea mea, tot asa costruiesc, tot la fel imi iese versul,
iti spun toate astea pentru ca stiu ca intelegi, si stii
ca iau in serios poezia nu ma joc, practic insa nu reusesc intotdeauna sa depasesc pragul acestei... matematici :)
despre cautarea paradoxului, in viziunea mea el apare ca un nou adevar, nici nu sesizez limita, alunec ...
iar faptul ca tu vezi ca incerc in permanenta ceva nou (scriind tot despre vechi, alt paradox pe nesimtite),
ca absurdul, aceasta invechita moda poetica, poate fi interesanta (uneori), imi da o foame de \"mai mult\"...
sincer spun, ca ma ajuta tot ce mi se spune despre texte, si tot sincer, apreciez ca-ti faci timp sa-mi lasi
cuvinte de incurajare, si crezi macar putin in faptul ca incerc sa ma depasesc
cu aceeasi pretuire
anana

sper sa nu te supere aceasta contra-poezie, e adevarat
ca nu te cunosc destul,nu am nici talentul tau la astfel
de lucruri, dar am gasit aici la tine o \"speranta\" da
chiar cuvantul aceasta pe care multi il acuza de invechit, si desi cel care traieste doar din sperante risca sa moara de foame, personal tot mai cred ca ea infrumuseteaza,
imbogateste, este o divinitate ...
poezia din punctul meu de vedere, este cea care
ne scrie pe noi si nu invers:) mi-a placut versul tau curat pana la transparenta, prin care se poate vedea un suflet de copil mare, tanjind...


spala valul poezia, plaja s-a retras in mine
mi-a ramas doar dorul indreptat spre sud
toate nostalgiile imi apar straine
flux reflux uitarea-i, vantul sufla crud

insula iubirii mi-a primit exilul
am pierdut speranta de a te gasi
a ramas la tarm, suferind copilul*
ce amara viata, fara bucurii

n-am la mine pixul ca sa-mi scriu amarul
a ramas doar sticla din necaz golita
ti-o trimit pe mare si astept semnalul
\"cu talpile tanjind\" si inima ranita


copil = om mare, care inca mai poate simti dorul infruntand gravitatia

Astept tacut pe trepte sa se deschida poarta,
Iertarea ta cu mirul ei pe frunte sa ma unga.
Da-i ceas strain pe-afara, strajeri mi-amana soarta
Si-alunga trilul mierlei la mine sa n-ajunga.

Cei mai marunti ajung in timp sa creasca-n grad.
Eu tot mai plec ades ca sa veghez lumini
La geamul tau. Tristetea mea acum croit-a vad,
Poate de-ajuns, ca noi sa ne simtim straini ...

fiecare vers este un templu sacru, toate intrebarile care se nasc pot completa starea de lupta launtrica care intregeste, lupta ca prima conditie a biruintei
poate fi o stare de dor de infinit, dor de vant prielnic...
\"Fericirea nu e o rasplata, ci o virtute\" citez nu stiu cat de exact din Spinoza,
iar fericire poate fi si a face pe altii fericiti,... dar adevarat ca uneori obosim si nu ne mai vedem frumosi in oglinda propriei noastre constinte, atunci fericirea apare ca o \"imprastiere... pe gunoiul zilei\", dreptatea \"izbanda fara avere\", virtutea \"truda la galere\", iar vesnica \"mana stransa pe clanta\" nu inseamna nimic fara SPERANTA,
acest vis al omului treaz, aceasta bogatie a celor saraci, pe care tu o ai invatat sa o cultivi, sa o \"sorbi de pe buzele clipei\"
acest nou sonet intregeste cuvant cu cuvant un profil desavarsit
cu prietenie
Anana