Nuta Craciun

este cuvantul tau aici atat de puternic si tandru in acelasi timp...
salutari mamei tale, care nu poate sa fie decat fericita:)
daca un suflet se poate masura dupa cata dragoste poarta in el, al tau a depasit marginile acestei zile, si le-a insorit :))
despre poezie, da, inca o reusita !
cu acelasi drag Anana

...ce-am facut? acum vad ca am pierdut raspunsul spre tine, iarta-ma, cred ca nu am dat Trimite...
strofa citata de tine mi-a placut si mie, ma bucur ca ai remarcat-o, in rest imi place ca a ajuns la tine ideea poeziei, creata din nou de propria ta intelegere,
mi se pare normal, ideal chiar acest lucru,
multumesc de vizitele tale pe poezie Lory,
te astept cu drag intotdeauna
Anana

Danutza, ma bugur ca ai atins timpul acesta, care da, e mai mult decat un vis cu ochii inchisi, ai ghicit;))
multumesc de citirea printre cuvinte
drag de tine
Anana

este un poem, ce mie mi se pare din toate punctele de vedere reusit: ritm, rima, idee.
ajunge la mine nedisimulata \"spaima de taceri si inaltimi\",
\"fuga spre inapoi\", spre copilarie, spre inocenta, cand realizam ca am pierdut un bun de pret, aceea \"stare ce ne facea stapani pe un regat\" , si parca ma strabate un gand \"de vina si unul de anonimat\", iar fuga aceasta ar putea fi abandon, dar si lehamite de tot si toate...
ma dor spaimele care te incearca, dar nu e timpul
de fuga Lory :))) locul tau e in poezie,
ti-o spun cu drag
Anana

o poezie cu ingeri interesanta, doar ca m-a derutat ideea, se pare ca ingerii care trudesc pamantul
ingerii cei batrani,nu au nimic sfant in ei si sunt doar un vis, (daca le era dor de cer sa inteleg ca erau dintre cei alungati?) iar ingerul cu aripi pana la cer... la fel, apoi in final apar ingerii cei tineri... nu stiu, nu te supara daca nu am inteles tot, cert este ca am gasit
aici versuri bine scrise, m-am gandit sa citez dar sunt multe, in general poezia e scrisa frumos, versurile curg usor, metafora la fel, nimic nu este fortat, se simte o mana sigura pe condei, doar ca ideea e putin... confuza
scuza-ma ca spun asta, sau... lumineaza-ma :))
numai bine
Anana

te citesc, desi la comentarii nu m-am grabit, nu e decat o teama de subiectivism,
observ si la tine obsesia unor cuvinte, aici \"timpul\" - aceasta prelungire a fiintei noastre-
se repeta obsesiv: prezent, trecut, vreme, zile, varsta, nu zic ca e de rau, obsesiile nu ne parasesc numai cand epuizam toate cuvintele scriind despre ele, nici atunci :))
mi-a placut mult ultima strofa, un final de poem bun, deasemeni:
\"doar copilul din mine imi rareste frunzele inimii\"
si bineinteles coerenta unui fir rosu ce leaga cuvintele
cu drag Anana

poem frumos prin simplitate, te introduce subtil intr-o lume, intr-un univers unde natura si dragostea canta sau ploua in ritmuri diferite...
fara ultimul vers (zic eu), ideea se sustine in ultima strofa, atentie e si un aligament acolo: \"a apus\",
iar titlu poate un pic rasucit \"natura cu noi\" sau ceva de genul asta, numai daca bineinteles simti la fel :)
drag Anana

alt sonet minunat, alte intrebari retorice, cand amintirile dau tarcoale...
exista o taina cu zbor necunoscut,\"din zeci de taine una\", chiar ea te va ajuta sa invingi in lupta cu tine
respect
Anana

ii spuneam lui Bogdan ca poezia e cea care ne scrie pe noi... iar straduintele noastre de a ne impune un altfel de ton, altfel de cuvinte, altfel de stil, sunt in final infrante de ceea ce sta in noi, in constructia noastra, in ochiul care percepe realitatea poetica in felul lui ...
la mine teoria functioneaza perfect, pot percepe frumosul din versurile tale, sau din alte versuri care nu incadreaza cu stilul meu, dar din pacate si spre disperarea mea, tot asa costruiesc, tot la fel imi iese versul,
iti spun toate astea pentru ca stiu ca intelegi, si stii
ca iau in serios poezia nu ma joc, practic insa nu reusesc intotdeauna sa depasesc pragul acestei... matematici :)
despre cautarea paradoxului, in viziunea mea el apare ca un nou adevar, nici nu sesizez limita, alunec ...
iar faptul ca tu vezi ca incerc in permanenta ceva nou (scriind tot despre vechi, alt paradox pe nesimtite),
ca absurdul, aceasta invechita moda poetica, poate fi interesanta (uneori), imi da o foame de \"mai mult\"...
sincer spun, ca ma ajuta tot ce mi se spune despre texte, si tot sincer, apreciez ca-ti faci timp sa-mi lasi
cuvinte de incurajare, si crezi macar putin in faptul ca incerc sa ma depasesc
cu aceeasi pretuire
anana

sper sa nu te supere aceasta contra-poezie, e adevarat
ca nu te cunosc destul,nu am nici talentul tau la astfel
de lucruri, dar am gasit aici la tine o \"speranta\" da
chiar cuvantul aceasta pe care multi il acuza de invechit, si desi cel care traieste doar din sperante risca sa moara de foame, personal tot mai cred ca ea infrumuseteaza,
imbogateste, este o divinitate ...
poezia din punctul meu de vedere, este cea care
ne scrie pe noi si nu invers:) mi-a placut versul tau curat pana la transparenta, prin care se poate vedea un suflet de copil mare, tanjind...


spala valul poezia, plaja s-a retras in mine
mi-a ramas doar dorul indreptat spre sud
toate nostalgiile imi apar straine
flux reflux uitarea-i, vantul sufla crud

insula iubirii mi-a primit exilul
am pierdut speranta de a te gasi
a ramas la tarm, suferind copilul*
ce amara viata, fara bucurii

n-am la mine pixul ca sa-mi scriu amarul
a ramas doar sticla din necaz golita
ti-o trimit pe mare si astept semnalul
\"cu talpile tanjind\" si inima ranita


copil = om mare, care inca mai poate simti dorul infruntand gravitatia

Astept tacut pe trepte sa se deschida poarta,
Iertarea ta cu mirul ei pe frunte sa ma unga.
Da-i ceas strain pe-afara, strajeri mi-amana soarta
Si-alunga trilul mierlei la mine sa n-ajunga.

Cei mai marunti ajung in timp sa creasca-n grad.
Eu tot mai plec ades ca sa veghez lumini
La geamul tau. Tristetea mea acum croit-a vad,
Poate de-ajuns, ca noi sa ne simtim straini ...

fiecare vers este un templu sacru, toate intrebarile care se nasc pot completa starea de lupta launtrica care intregeste, lupta ca prima conditie a biruintei
poate fi o stare de dor de infinit, dor de vant prielnic...
\"Fericirea nu e o rasplata, ci o virtute\" citez nu stiu cat de exact din Spinoza,
iar fericire poate fi si a face pe altii fericiti,... dar adevarat ca uneori obosim si nu ne mai vedem frumosi in oglinda propriei noastre constinte, atunci fericirea apare ca o \"imprastiere... pe gunoiul zilei\", dreptatea \"izbanda fara avere\", virtutea \"truda la galere\", iar vesnica \"mana stransa pe clanta\" nu inseamna nimic fara SPERANTA,
acest vis al omului treaz, aceasta bogatie a celor saraci, pe care tu o ai invatat sa o cultivi, sa o \"sorbi de pe buzele clipei\"
acest nou sonet intregeste cuvant cu cuvant un profil desavarsit
cu prietenie
Anana

bine te-am regasit femeie seducatoare :))
cele mai frumoase cuvinte tu le spui \"de dupa secundar,
odata cu ochii care te privesc in ritmul respir-inspirului vremii, prelungind secunde pana-nspre azi si un pic inspre maine barbatul prizonier intr-un marsupiu cu amintiri te smulge dinspre trup inspre sine,
cand sfera timpului danseaza prenuptiale valsuri\", vraja consta in \"draperiile trase la inceput
de poveste cand lumina fiinteaza\", intunericul din doi,
da Livia, mana ta mestesugeste cuvinte la fel de frumoase
cu drag Anana

54 de cititori, pacat ca linistea acestui poem nu se
sparge-n cuvinte... de trecere
mi-au placut in mod deosebit aceste versuri, rodul unei poezii ca un mar copt, dorurile - cai neimblanziti,
cai inaripati, totul degaja aceea simplitate care inalta, intotdeauna cele mai simple cuvinte vor zugravi cel mai minunat tablou...
in noptile cu greieri, inimile, viorile canta acelasi refren...
penultima strofa geniala:
\"mi-e dor de poezie
mai ales in noptile presarate cu greieri
stii
niciodata nu sunt doua trepte la fel
in mine si niciodata
nu le urca
aceleasi dimineti\"
cu aleasa stima pentru cel ce poate manui atat de frumos simplitatea
Anana

pare a fi insasi \"Cartea de nisip\" a lui Borhes acest poem
fara sfarsit:) nimeni nu poate gasi misterul, fara nume esti asemeni animalului sacru ce ramane doar cantec suspendat intre luminile Universului...
mi-a adus o stare placuta de cosmos, de univers racoros,
aceasta pendulare-ratacire intre foile unei carti
de capatai
cu drag Anana

eu cred ca as intoarce ceasornicul impotriva
timpului, Victor:) pentru a ma gasi mai aproape de inceputuri, pentru a-mi regasi aripile si a-mi aminti zborul uitat in in radacini...
imi place ideea celor doua fete a timpului cand tu alegi
sa ramai pe loc pe acea fata dinspre rasarit, izolat in nemiscare, departe de lumea ce nu-ti intelege intotdeauna cuvintele...
acum ca stiu ca nu te superi pot sa-ti sugerez o schimbare?
de exemplu: secundarul ar putea trage dupa el ... altceva, nu secundele...clipa, - vorba Mariei, iar finalul mi-ar fi placut mai misterios, poate ceva de genul:
\"lumea ce nu-mi cunoaste adevarata fata\", sau ceva raportat la tine vizavi de lume, nu stiu...
in rest un poem ce intregeste un profil sensibil,
mereu in cautare de ideal,
timpul ca exercitiu de visare, este exact ce ma obsedeaza
si pe mine in ultimul timp:))
cu prietenie Anana

acum

stii cum e, daca as da frau tristetii care ma ademeneste de multe ori, morbidul meu ar fi deasupra morbidului tau...:))
dar uite cand ne scriem tristetile (o sa zica unii ca suna banal) parca ele se instraineaza putin de noi, sau noi putin de ele si iarasi soarele ne intra-n cuvinte...
ma bucur ca te-am gasit aici Danuta,
cu drag
Anana

in lupta cu tine insuti, timpul care trece, nu te macina ci te implineste;
Zeul si Omul traiesc in tine laolalta; prin \"sagetile\" pe care le-ai primit, prin \"gandul drept\", prin limitele tale care pot rodi, visul tau urca \"pod\" peste timp,
dar Omul atins de pacatul primordial, este supus greselii \"rosturilor vii de patima si miere\"
si astfel aruncat in \"valul pieritor\"...
este un sonet desavarsit, foarte aproape
de sufletul meu, acum...
intuiesc o apropiere de Dostoievski, si el si-a cladit opera pe drama omului singur fata in fata cu destinul,
cu tristetile cu zadarnicia...
dar (zic), un om nu poate ramane singur dacat daca a descoperit \"taina fericirii\"
sa fie aceasta, sonetul? :))
toate cele bune, cu prietenie Anana

nu mi-ai schimbat ideea poeziei si poate suna mai bine asa ... doar ca vezi tu Costin, eu nu folosesc niciodata litere mari la inceput de rand, simt ca poezia nu curge suficient de liber, apreciez ce vrei sa faci o sa ma gandesc la propunerea ta si poate gasesc o solutie,
multumesc de citire si propunere
drag Anana

...o tristete (fara nici o fereastra), sau
o clipa-calau, pot ucide...
dar o silueta curata ca o fantana poate trece prin duminica unui gand, aruncand praf in ochii mortii
multumesc Ela
drag Anana