Oglinzi răsturnate

deci tu esti... Ela, te-am gasit! :))
imi place cum acoperi oglinzile, cum ele nu reflecta chipul, ci \"amintiri din alt viitor\",
aceasta desprindere din \"samburii noptilor\" pornind \"agale spre alta nescrisa intamplare\",
este chiar drumul prin viata...
un poem plin de iubire care deseneaza imagini dragi pe colturi de ganduri, in care singurul invitat la masa e cel care stie sterge lacrimile ...
drag Anana

frumos final\"acopăr oglinzile răsturnate cu fiecare plecare
să îmi reflecte amintirile din alt viitor
acolo unde mă duci tu nu mai am lacrimi pe chip\"ne desprindem din firesc ...trăim în lumile noastre interioare\'încercând să mă desenezi pe-un colț de gând năstrușnic
sau măcar pe altă inimă de lut\'
și îi invităm în suflet doar pe cei pe care îi iubim

Anana, da eu sunt și așa voi rămâne cu numele cât va fi să scriu aici. :) Mă bucură că ai văzut drumul prin viață, cu oglinzi răsturnate, acoperite și amintiri din alt viitor. :) Pe curând, ne regăsim pe aceleași scrieri.

Erika, ar fi bine să putem invita la masa sufletelor numai oamenii care ne iubesc și pe care îi iubim. Însă uneori se răstoarnă oglinzi. Voi reveni și voi răspunde acolo unde sunt cărările vieții descoperite în alb. Mulțumesc pentru cuvintele pe care mi le presari.

Drag vouă, Ela