Poezie
Ce-i fericirea mea ? O-mprăștiere
Sonet 320
1 min lectură·
Mediu
Ce-i fericirea mea ? O-mprăștiere
De aripi albe pe gunoiul zilei.
Ce-i judecata mea ? Silința Scyllei
De-aș căuta Charybda din artere.
Ce e dreptatea mea ? Frământ argilei
Lipind în trup izbânzi fără avere.
Ce e virtutea ? Truda la galere
Să pot ajunge-n marginea veciei.
Am obosit de stearpa toleranță,
De binele făcut pentru un orb,
De mâna strânsă pururea pe clanță,
De cașul smuls din gheara unui corb.
Acestea nu-s nimic fără speranță.
Pe buza clipei reci avid o sorb.
23 septembrie 2004
012.689
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Ce-i fericirea mea ? O-mprăștiere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/136909/ce-i-fericirea-mea-o-mprastiereComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
poate fi o stare de dor de infinit, dor de vant prielnic...
\"Fericirea nu e o rasplata, ci o virtute\" citez nu stiu cat de exact din Spinoza,
iar fericire poate fi si a face pe altii fericiti,... dar adevarat ca uneori obosim si nu ne mai vedem frumosi in oglinda propriei noastre constinte, atunci fericirea apare ca o \"imprastiere... pe gunoiul zilei\", dreptatea \"izbanda fara avere\", virtutea \"truda la galere\", iar vesnica \"mana stransa pe clanta\" nu inseamna nimic fara SPERANTA,
acest vis al omului treaz, aceasta bogatie a celor saraci, pe care tu o ai invatat sa o cultivi, sa o \"sorbi de pe buzele clipei\"
acest nou sonet intregeste cuvant cu cuvant un profil desavarsit
cu prietenie
Anana