Poezie
cu talpile tanjind a rechemare...
1 min lectură·
Mediu
valul a sters scrierile mele de pe nisip
nu se mai vede nimic altceva decat o spalare pripita
ochii mei nu se mai indreapta spre sud
ci spre un fel de a fi dor
iubito tu nu cunosti bataia de aripa a inimii
macinata de nostalgia scoicilor duse de mare
tu nu stii ca uitarile-mi provoaca flux si reflux
intr-o complicitate tacita cu vantul
naufragiat pe insule neexistente pe harta iubirii
am abandonat demult corabia sperantei in a te regasi
pe primul val care sa sfideze gravitatia
n-am la mine decat un simulacru de sticla albastra
prin care-mi scriu dorurile in ravase de alge
arunc sticla in prima maree venita de aiurea
si astept cu talpile tanjind a rechemare
o intoarcere aleatorie a corabiilor
022.908
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bogdan Nicolae Groza
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Bogdan Nicolae Groza. “cu talpile tanjind a rechemare....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-nicolae-groza/poezie/137243/cu-talpile-tanjind-a-rechemareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BGNuta, ma bucura cand altii incearca sa scrie contre pentru ca ei nu doresc altceva decat sa inveseleasca atmosfera. :)
N-are de ce sa ma supere contra ta, si da, sunt un copil mare tanjind... :))
Multumesc mult pentru versurile tale haioase.
N-are de ce sa ma supere contra ta, si da, sunt un copil mare tanjind... :))
Multumesc mult pentru versurile tale haioase.
0
sper sa nu te supere aceasta contra-poezie, e adevarat
ca nu te cunosc destul,nu am nici talentul tau la astfel
de lucruri, dar am gasit aici la tine o \"speranta\" da
chiar cuvantul aceasta pe care multi il acuza de invechit, si desi cel care traieste doar din sperante risca sa moara de foame, personal tot mai cred ca ea infrumuseteaza,
imbogateste, este o divinitate ...
poezia din punctul meu de vedere, este cea care
ne scrie pe noi si nu invers:) mi-a placut versul tau curat pana la transparenta, prin care se poate vedea un suflet de copil mare, tanjind...
spala valul poezia, plaja s-a retras in mine
mi-a ramas doar dorul indreptat spre sud
toate nostalgiile imi apar straine
flux reflux uitarea-i, vantul sufla crud
insula iubirii mi-a primit exilul
am pierdut speranta de a te gasi
a ramas la tarm, suferind copilul*
ce amara viata, fara bucurii
n-am la mine pixul ca sa-mi scriu amarul
a ramas doar sticla din necaz golita
ti-o trimit pe mare si astept semnalul
\"cu talpile tanjind\" si inima ranita
copil = om mare, care inca mai poate simti dorul infruntand gravitatia