Toamna aceasta nu diferă cu nimic fată de altele...Acum, simt însă ceata în interior..plouă parcă dinspre suflet în afară... te plângeai de politete...n-ai pus tu bariera străinătătii între noi?
Te mai iubesc…
Înaltă ca un zid
În față-mi marea
S-a răzvrătit
La margine de vis.
Aproape, lângă mine,
Resemnarea
Îmi surpă dorul
Învătându-mă să urc
Alunecoase trepte
Înspre abis…
În
Nici măcar nu-ti pot scrie...Mă dor ochii tăi citind atâtea poeme...atâtea probleme...Doamne, cât de singur esti, amăgindu-te iar, că pustiul căutării absolutului e locuit de prieteni...
Iubirea ta eternă
A murit...
Nu stiu cum de-a căzut
Din ochii tăi
În lama ruginitului cutit...
Iubirea mea
Abia acum se naste...
Si-mi este toamnă
Ca de cer spuzit...
Dar uite, într-o
Iubirea ta eternă
A murit...
Nu stiu cum de-a căzut
Din ochii tăi
În lama ruginitului cutit...
Iubirea mea
Abia acum se naste...
Si-mi este toamnă
Ca de cer spuzit...
Dar uite, într-o
Uneori îmi vine
Să mă arunc în fântâna
Ochilor tăi..
Să-ti aud gândul ce mă îmbrătisează...
Alteori m-as face adiere de vânt
Să-ti mângâi singurătatea
Tăcerii în care dorintele ti-ai
De-ai stii cum
S-a prăvălit
Toamna asta peste sufletul meu
În aromă de frunză Dulce-galben-amară
Ai înțelege cât îmi este de greu
Fără tine, iubite,
În fiece seară...
Vezi, tu, depărtările
Și, rogu-te mai pune în cuvânt
Același dor de absolut
Același gând
Văzduh curgând
Ca veșnicia pe pământ...
Și, mai adună în amintire
Aceleași „ ULTRASENTIMENTE”
Să poți rămâne în
Intr-o zi mi s-a îmbolnăvit creionul
Si-a inceput a plănge...
L-am dus la doctor
Si doctorul, punându-si monoclul la ochi
M-a intrebat de ce mă dor ochii a ploaie...
Cînd vine toamna...
-
Și apoi
Din vise
Printre ploi
De ce n-aș lua
Și pentru noi
Un dor,
Un cântec,
O tăcere
Și-un pas de zbor
Peste durere...
Fiindu-mi,
Fiindu-ți
Mângîiere?
Să nu mă ierți
Fiindcă sunt vinovată
De risipire
În labirinturi reci ...
Să nu mă ierți
Fiindcă de rătăcire
Pădurile sub pași nu au poteci ...
Să nu mă ierți
Că am lăsat doar marea
Închisă
De unde să iau
Mâinile tale
Când îmi îmbrățișează marea
Trupul -
Și doar disperarea
Îmi răpește sărutul ?
De unde să iau
Oglinda privirii
La țărmul iubirii
Cînd nu mă iubești?
În care
Până la urmă
Bate vânt topit...
Pustie sunt de tine
Și nu-ți pasă
De toamna
Ce cu lacrimi a sosit
Să stea cu tine
Când eu nu-ți sunt acasă..
Ce depărtare apropiată avem
În patul ce nu ne
Mi-a fost teama
Sa iau dragostea in brate
De la inceput.
Ma inspaimantase noaptea
Intr-un urlet de lup...
Intalnisem un fals ordinar
Al unei fiinte in care am crezut...
Doamne, si era numai
Trebuia sa te citesc
Imi venisei si tu
Teleleu printre vise...
Trebuia sa te intalnesc
Ca sa invat
Si cuvintele
<< NECUVINTE>>
Ce-mi pareau
Nefiresc
Interzise.
18 martie 1999
Sa stii ca ploua,
Mi-este toamna multa,
M-as pierde ca o lacrima in vazduh,
Dar infinitul nu ma mai asculta
Iubirea ta de mine
S-a pierdut...
Ce faci acum
Cand degetele ploii
In locul meu
Intr-o zi, Poarta Lumii
S-a deschis, poftindu-ma la cina,
Dar n-am putut intra...
Pe fruntea mea de vise
Aveam ca un gunoi
Pulbere de lumina ...
Cetatea forfotea intr-o culoare falsa,
Paduri
De cate ori veti mai ucide poezia,
De cate ori nu veti putea intelege,
De atatea ori va bata nebunia,
De atate ori cuvintele va inece!!!
Decate ori veti mai uri iubirea,
De atatea ori sa va
De atata toamna
Umed e vazduhul,
Pustiului
Ce intre noi s-a strans
Si chiar nu inteleg
De ce surasul
Plin de tristete.
Printre intrebari
Nu cauta raspuns...
Plang niste ingeri
Setea de
Adie tristetea
Unor cuvinte
Scrise cu biciul de plumb...
Lasa-le sa alunece in hau,
Dincolo de iubire
N-au ce cauta
Lamentarile, parerile tale de rau ...
Soapte dor
S-au strecurat
Printre
