Chiar ca nu ma pot sinucide, desi, recunosc - asta faceam - imi stregeam textele din vremea in care ma ascundeam dupa un pseudonim purtat din adolescenta... nu, n-are rost sa-mi fiu rea cu mine... si
Hei, eu care îti veneam în vise
Eu nu sunt Penelopa
Nici tu nu esti Ulise,
Eu nu sunt Dezdemona
Nici tu nu esti Othello,
Degeaba mă omori
Si îmi tot strigi:
Rebelo!
Eu nu în
Am murit
Tocmai cand
Iarna
A fericire
Se nastea
Pe pamant...
Nici nu stii
Cate oceane de lacrimi
Am frant
Aproape - departe
Cu tine in gand...
Cu tine in gand...
Ai putea veni oricând
La marginea tăcerilor
Gând...
Ai putea aluneca
În lacrima mea,
Ai putea
Trece pe sub curcubeu
Fiindcă stii că acolo
Sunt eu...
Jumătatea rămasă atunci
Dincolo
De
Cam greu
Te aud
În sufletul meu...
Vezi,
Am de vorbit
La margini de mit
Despre
Poezia Sufletului
Sau poate asa cum simt
Despre Sufletul Poeziei
În irizările
Zăpezilor de argint...
Cam
Ninge
Ca si cum
În ochi mi se stinge
Al luminii parfum...
Ninge aproape
De parcă mi-ai fi
Lumină între pleoape
Si mult m-ai iubi..
Ninge departe
A lacrimă stea
De parcă as fi
Doar
Vezi, e parcă primăvară... Nu ninge, nu ne sunt drumurile oprite de ninsori...Care drumuri ? Care ninsoare ?
Ninge iubite, ninge
Dumnezeul iubirii
Aleargă în văzduh
După îngeri...
Mai stii minte
Niciodată nu esti
Lăngă mine
Să-mi amintesti
Cât de dor mi-e de tine
În trăsnite povesti
Din care nu stiu cum
Lipsesc si lipsesti
Tocmai când învătăm
Să rostim în tăcere
Te iubesc, te
Nu deschid mereu cutia cu scrisori.. am făcut-o azi, si am găsit o scrisoare frumoasă... Suntem niste puternici, scriind, imortalizând gânduri si sentimente...de fapt murim putin câte putin pe hârtie
Mă iartă Gabi,
Pe aici e iarnă,
E vânt, e ger uscat si nu
Am mai deschis ferestrele visării
Dar să nu crezi cumva că te-am uitat...
Decembrie commemorat aiurea,
Tristete multă, chiar
Dea domnul să vă găsească sărbătorile de iarnă , pe toti mai fericiti, mai sănătosi..si îndrăgostiti de viată ! Încă o dată la multi ani !Intrăm într-un nou mileniu..Si cu iubirea din noi, l-am
Azi ne-am reântâlnit... mă bucur că te-am putut găsi cuvânt, în drumurile mele... Pe mine nu mă regăsesc, pe mine m-am pierdut...pe mine m-ai pierdut...dar totusi, există o sperantă...nu semeni de
În genunchi stau cuvintele limbii române, rugându-vă în lacrimi de dor să înviati...dar mi-e teamă că doar nepăsarea, alene vă îndeamnă cu inima gând pe aiurea s-o luati...
Un mare, urias chiar -
Si ce mai faci ? Si cum e iarna asta în depărtarea care s-a lăsat ? Eu ce mai fac, de ce nu-mi este bine decând în ceată adâncă mi-ai intrat ? Vezi, nu-ti pot vorbi omeneste...iar scriu în versuri
Of... sunt iată o grămadă de ani trecuti din acel decmbrie 1989... Si tu taci... si-n vremea tăcerilor tale, curg zgomotos puhoaie de ape tulburi...Vărtej de gânduri răscolite...si n-am de unde să te
Îmi pare rău, că am supărat prin sinceritate, pe unul pe altii...s-ar putea ca în lumea aceasta să fim cam toti cei care scriem pe aici niste săriti...regret că nu am timp mai mult pentru a citi
Si iar - Ai, hai …
Ai, hai
Prietene,
Să-mi dai
În iadul ce-l străbat,
Măcar un colt de Rai …
Ai, hai,
Prietene,
Să-aduci
Cuvinte alese,
Nuci …
Si o toamnă în desfrunzire
În ceasul de
- Doctore, deschide fereastra, să intre văzduhul peste noi.
- De ce mă numești astfel ?Stii doar că nu sunt doctor.
- Fiindcă mă doare sufletul... Simt că avându-te aproape, mă vindec de
Mi-ai spus cîndva că Dumnezeu tace...româneste... Si-i iarnă, prietene...si stim amândoi că Dumnezeu tace prin noi...noi suntem robii tăcerii...Nici nu stii cum mă dor cuvintele pe care nu le
CAL SIHASTRU…
Foaie verde
De fior albastru ,
Ceată multă,
Boală si dezastru
Simt la tâmple
Alergând buiastru
Cal de vânt
Nechezând măiastru…
Foaie verde
De fior albastru
Liber mi-este
Nu vă mirati. Poetii, toti poetii sunt
un singur, ne-mpărtit, neântrerupt popor.
Vorbind, sunt multi. Prin evii ce se nasc si mor,
cântând, ei mai slujesc un grai pierdut de mult.
Adânc, prin
Ce depărtare aspră s-a lăsat
Si drumu-i lung
Din ce în ce mai lung...
De orizont mă împiedic
Lumânare ard
Si nu-ti ajung..
În noaptea nepăsării
De seceta uitării
Ca într-un abis înalt
Orbită
Mai avem în zorii diminetii,
Noapte încă, prin unghere ascunse ,
Dar cu o viată - îndatorați doar vietii
Vremurilele or sta să ne acuze
De-om umbla buimaci
Fără repere
Rătăcind în labirintul
De ce-ai mintit că mă iubesti?
Plânge iubirea
Hohotind amarnic
Nentelegând
Destinul tău haihui
Si-n jurul meu
Creste nemărginirea
Pustiului
De-a fi a nimănui
Tot mai astept
De înserare