NIMENI

Chiar ca nu ma pot sinucide, desi, recunosc - asta faceam - imi stregeam textele din vremea in care ma ascundeam dupa un pseudonim purtat din adolescenta... nu, n-are rost sa-mi fiu rea cu mine... si

Hei, eu care îti veneam în vise Eu nu sunt Penelopa Nici tu nu esti Ulise, Eu nu sunt Dezdemona Nici tu nu esti Othello, Degeaba mă omori Si îmi tot strigi: Rebelo! Eu nu în

Am murit Tocmai cand Iarna A fericire Se nastea Pe pamant... Nici nu stii Cate oceane de lacrimi Am frant Aproape - departe Cu tine in gand... Cu tine in gand...

Ai putea veni oricând La marginea tăcerilor Gând... Ai putea aluneca În lacrima mea, Ai putea Trece pe sub curcubeu Fiindcă stii că acolo Sunt eu... Jumătatea rămasă atunci Dincolo De

Cam greu Te aud În sufletul meu... Vezi, Am de vorbit La margini de mit Despre Poezia Sufletului Sau poate asa cum simt Despre Sufletul Poeziei În irizările Zăpezilor de argint... Cam

Ninge Ca si cum În ochi mi se stinge Al luminii parfum... Ninge aproape De parcă mi-ai fi Lumină între pleoape Si mult m-ai iubi.. Ninge departe A lacrimă stea De parcă as fi Doar

Vezi, e parcă primăvară... Nu ninge, nu ne sunt drumurile oprite de ninsori...Care drumuri ? Care ninsoare ? Ninge iubite, ninge Dumnezeul iubirii Aleargă în văzduh După îngeri... Mai stii minte

Niciodată nu esti Lăngă mine Să-mi amintesti Cât de dor mi-e de tine În trăsnite povesti Din care nu stiu cum Lipsesc si lipsesti Tocmai când învătăm Să rostim în tăcere Te iubesc, te

Nu deschid mereu cutia cu scrisori.. am făcut-o azi, si am găsit o scrisoare frumoasă... Suntem niste puternici, scriind, imortalizând gânduri si sentimente...de fapt murim putin câte putin pe hârtie

Mă iartă Gabi, Pe aici e iarnă, E vânt, e ger uscat si nu Am mai deschis ferestrele visării Dar să nu crezi cumva că te-am uitat... Decembrie commemorat aiurea, Tristete multă, chiar

Dea domnul să vă găsească sărbătorile de iarnă , pe toti mai fericiti, mai sănătosi..si îndrăgostiti de viată ! Încă o dată la multi ani !Intrăm într-un nou mileniu..Si cu iubirea din noi, l-am

Azi ne-am reântâlnit... mă bucur că te-am putut găsi cuvânt, în drumurile mele... Pe mine nu mă regăsesc, pe mine m-am pierdut...pe mine m-ai pierdut...dar totusi, există o sperantă...nu semeni de

În genunchi stau cuvintele limbii române, rugându-vă în lacrimi de dor să înviati...dar mi-e teamă că doar nepăsarea, alene vă îndeamnă cu inima gând pe aiurea s-o luati... Un mare, urias chiar -

Si ce mai faci ? Si cum e iarna asta în depărtarea care s-a lăsat ? Eu ce mai fac, de ce nu-mi este bine decând în ceată adâncă mi-ai intrat ? Vezi, nu-ti pot vorbi omeneste...iar scriu în versuri

Of... sunt iată o grămadă de ani trecuti din acel decmbrie 1989... Si tu taci... si-n vremea tăcerilor tale, curg zgomotos puhoaie de ape tulburi...Vărtej de gânduri răscolite...si n-am de unde să te

Îmi pare rău, că am supărat prin sinceritate, pe unul pe altii...s-ar putea ca în lumea aceasta să fim cam toti cei care scriem pe aici niste săriti...regret că nu am timp mai mult pentru a citi

Si iar - Ai, hai … Ai, hai Prietene, Să-mi dai În iadul ce-l străbat, Măcar un colt de Rai … Ai, hai, Prietene, Să-aduci Cuvinte alese, Nuci … Si o toamnă în desfrunzire În ceasul de

- Doctore, deschide fereastra, să intre văzduhul peste noi. - De ce mă numești astfel ?Stii doar că nu sunt doctor. - Fiindcă mă doare sufletul... Simt că avându-te aproape, mă vindec de

Mi-ai spus cîndva că Dumnezeu tace...româneste... Si-i iarnă, prietene...si stim amândoi că Dumnezeu tace prin noi...noi suntem robii tăcerii...Nici nu stii cum mă dor cuvintele pe care nu le

CAL SIHASTRU… Foaie verde De fior albastru , Ceată multă, Boală si dezastru Simt la tâmple Alergând buiastru Cal de vânt Nechezând măiastru… Foaie verde De fior albastru Liber mi-este

Nu vă mirati. Poetii, toti poetii sunt un singur, ne-mpărtit, neântrerupt popor. Vorbind, sunt multi. Prin evii ce se nasc si mor, cântând, ei mai slujesc un grai pierdut de mult. Adânc, prin

Ce depărtare aspră s-a lăsat Si drumu-i lung Din ce în ce mai lung... De orizont mă împiedic Lumânare ard Si nu-ti ajung.. În noaptea nepăsării De seceta uitării Ca într-un abis înalt Orbită

Mai avem în zorii diminetii, Noapte încă, prin unghere ascunse , Dar cu o viată - îndatorați doar vietii Vremurilele or sta să ne acuze De-om umbla buimaci Fără repere Rătăcind în labirintul

De ce-ai mintit că mă iubesti? Plânge iubirea Hohotind amarnic Nentelegând Destinul tău haihui Si-n jurul meu Creste nemărginirea Pustiului De-a fi a nimănui Tot mai astept De înserare