NIMENI

Versificați bine, dar nu e poezie ceea ce am cititaici...Pentru un album familial merge... dar, iertați-mă, poezia este o doamnă a limbii române... mai citiți și convingeți-vă singură de ceea ce spun...Poate că după ce veți citi toți autorii români și alții de pe alte meridiane, cu dexteritatea versificării pe care o posedați veți scrie chiar și poezie.Succes!

Ai dreptate...dar vezi, când viata - viată, dă cu tine de pământ..pentru a o lua de la început...lumea este poate o punte de salvare...fără aceste vise...cu trupul zdrobit...dacă nu i-am da sufletului aripi...chiar că am muri. Si din toate minunile palpabile, până la proba contrarie, viata e totusi cea mai reusită minune..

Lumea viselor este o punte de salvare... hrănita cum spui....nu în exces...altfel, subconstientul invadând constientul..duce direct la balamuc...

mi-a aratat cineva poezia asta, si chiar imi place, am scris-o eu..ce mult e de atunci... uitasem de ea...

ma ierti, dar prefer sa nu comentez aici, desi ceva ceva spui, dar altfel...cu indoieli, cu niste praguri... oricum zbuciumul intrebarilor este interesant

Nu numai ca am marea aproape, dar ce ai scris tu aici, e minunat... si scrii in vers clasic, cam rar... cam deodat zic unii avangardisti, ce seamana uneori atat de tare intre ei, de zici ca-s surori siameze, lipite cap la cap..sau spate in spate... sa nu ma intelegi gresit, salut ideea poezii noi... dar, nu pot sta prea mult in labirintul cu oglinzi deformate...

Lumea e ca lumea, nicidecum asa cum ne-am dori noi sa fie... poti fi atat de singur si in mijlocul unor singuratati vanitoase... ratacite...