NTNicoleta Tase
Verificat@nicoleta-tase
Bucuresti
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
Acum nu stiu daca e perspectiva unei femei, dar pe mine pasajul cu Radu m-a incantat. :) Deh, noi, femeile, suntem mai sentimentale. M-a incantat ceva ce regasesc de fapt si in amintirile mele: acea complictate pe deasupra capetelor celorlalti, oricat ne-am pierde intotdeauna ne regasim prin simplu fapt ca STIM, si unul si celalalt. Si gestul cuprinderii pe care mi-l amintesc atat de clar ca senzatie. Mie una mi-a parut autentic pentru varsta respectiva.
Ce mi s-a parut putin prea literar a fost povestea Soniei, cred ca asa ar fi relatat in scris epidosul, dar nu la o masa cu prietenii. Adica am iesit putin din atmosfera.
Oricum un text foarte foarte fain, care curge frumos, cu naturaletea care de altfel te caracterizeaza.
Ce mi s-a parut putin prea literar a fost povestea Soniei, cred ca asa ar fi relatat in scris epidosul, dar nu la o masa cu prietenii. Adica am iesit putin din atmosfera.
Oricum un text foarte foarte fain, care curge frumos, cu naturaletea care de altfel te caracterizeaza.
Pe textul:
„Rapel" de Elena Marcu
0 suflu
ContextMultumesc, Florinel, cred ca de fapt ai tu darul rar de a vedea frumusetea in forme simple, suple si inalte, in momentele astea suspendate in timp. Am zambit. Multumesc.
Pe textul:
„Amintire albastră" de Nicoleta Tase
0 suflu
ContextMultumesc, Elena, incredibil, chiar o rata transparenta cu un ochi verde... Credeam ca a mea e singura... Multumesc, multumesc, multumesc...
Pe textul:
„Rața mea transparentă cu un ochi verde" de Nicoleta Tase
0 suflu
ContextNu, nu e asa, convingerea mea este ca tocmai finalul salveaza textul. Pentru ca dincolo de ideea evidenta, intrarea intr-o lume pragmatica in care uitam frumusetea lumii celeilalte, nu reusim sa vedem minunile de langa noi, chiar pe cele mai evidente, cum ar fi o rata transparenta cu un ochi verde care vorbeste.
Multumesc de semn si de idei. Ma mai gandesc.
Multumesc de semn si de idei. Ma mai gandesc.
Pe textul:
„Rața mea transparentă cu un ochi verde" de Nicoleta Tase
0 suflu
ContextSebi, abia acum vad comentariul tau. Desi peste mai bine de doua luni vreau sa-ti multumesc pentru cuvinte si sa-ti urez un intarziat bun venit printre textele mele.
N.
N.
Pe textul:
„Prolog pentru o zi a îndrăgostiților" de Nicoleta Tase
0 suflu
ContextFelicitari, Ela, un poem in care te intreci pe tine insati, autenticitate si forta, desi nu lipsit de vulnerabilitate. Eros si Thanatos apar aici ca tentatii dilematice care isi disputa intaietatea si dreptul la manifestare. Poezie.
Pe textul:
„așa m-au învățat să iubesc" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
ContextImagini puternice, impresionante. Un stil sec, in fraze scurte, singurul in care cred ca se mai poate vorbi despre moarte. Mi-a placut mai ales dialogul inchipuit cu alter ego-ul handicapatei. Si raul subit reverberat organic in greata profunda. Si cutezanta de a transforma cartezian \"cuget\" in \"infrunt\". Poezie.
Pe textul:
„lasă-mă naibii în pace" de Dacian Constantin
0 suflu
Context\"oameni buni nu mă invidiați
nu sunt decât o prelungire inutilă a
stării mele de incertitudine\"
Astea sunt versurile care m-au impresionat. Si ideea poezie, inteleasa prin titlu, singuratatea langa un trup de femeie, invidiat si el si tu... inutil. Forma acuta a singuratatii in doi, in tot ce poate fi mai sters si mai \"social\": mcdonald\'s-ul.
Chiar daca unele versuri sunt mai greoaie, prea lungi pentru ceea ce exprima (ex: \"încetează să mai cauți înțelegerea în ochii mei \"), joaca asta ascunde o idee profunda.
nu sunt decât o prelungire inutilă a
stării mele de incertitudine\"
Astea sunt versurile care m-au impresionat. Si ideea poezie, inteleasa prin titlu, singuratatea langa un trup de femeie, invidiat si el si tu... inutil. Forma acuta a singuratatii in doi, in tot ce poate fi mai sters si mai \"social\": mcdonald\'s-ul.
Chiar daca unele versuri sunt mai greoaie, prea lungi pentru ceea ce exprima (ex: \"încetează să mai cauți înțelegerea în ochii mei \"), joaca asta ascunde o idee profunda.
Pe textul:
„Cât de singur ești?" de Florin Hulubei
0 suflu
Context:) ei, da, privitul asta in urma... ai dreptate, in sensul ca, intr-un anume fel, poezia asta e o exorcizare. Nu stiu daca suficienta cat sa pot intoarce privirea tot timpul inainte, dar oricum probabil necesara.
Pe textul:
„Gânduri" de Nicoleta Tase
0 suflu
ContextAm zambit, Florinel, de multe ori ma uimesti cat de bine surprinzi fix esentialul... intr-adevar, cat doare... lipsa, indiferenta.
Pe textul:
„Gânduri" de Nicoleta Tase
0 suflu
ContextRazvan... da, ai vazut multe printre randuri. Ultima strofa trebuia sa sune cam asa: Gand 8: \"Nu ti-am spus niciodata / ca te iubesc, mama, / tacerile mele insa tipa inca / la fel ca in copilarie / ... Te iubesc, mama!\" Dupa care mi-a sunat artificial si la limita nesincer. Dar e adevarat, nu i-am spus. Mai am insa timp. Si da, ne-au crescut si aripi pana la urma, transparente...
Andreea, bucuroasa sa te intalnesc. Regasim chipul mamei, uneori, in chipurile tuturor mamelor din lume. Probabil de-asta rezonam uneori atat de fain!
Multumesc.
Andreea, bucuroasa sa te intalnesc. Regasim chipul mamei, uneori, in chipurile tuturor mamelor din lume. Probabil de-asta rezonam uneori atat de fain!
Multumesc.
Pe textul:
„Gânduri" de Nicoleta Tase
0 suflu
ContextCu intarziere de cateva zile, dar cu drag, la multi ani, sa fie frumosi, plini de zambet si sa-ti implineasca toate visurile pe care le ai si pe cele despre care nu stii inca.
Pe textul:
„Tie, Doar Tie" de Viorel C.Phoenix
0 suflu
Contextera \"compulsiv\", clau, nu \"convulsiv\", ca sa intareasca cumva ideea de obsesie a gandului sinuciderii. Si eu percep textul un pic inegal, insa, ai dreptate.
Pe textul:
„Rosturi" de Nicoleta Tase
0 suflu
ContextElena, da, posibil sa ai dreptate legat de inceput, vad ca si Elis a citit inceputul \"in diagonala\". Multumesc pentru cuvintele frumoase, aveam nevoie sa vad ca nu am exagerat. Daca tu zici ca e echilibrat, inseamna ca totul e in regula.
Elis, in primul rand bun venit. Apoi ma bucur ca ai sesizat ceva absolut real: un cerc din miile de cercuri posibile. Adica a fost o pura intamplare ca in text s-a intamplat asa, puteau sa se inchide o mie de alte cercuri sau acelasi cerc intr-o mie de feluri. Ce vreau sa zic este ca lucrurile nu se intampla cu necesitate. Falsele cauzalitati noi le cream.
Elis, in primul rand bun venit. Apoi ma bucur ca ai sesizat ceva absolut real: un cerc din miile de cercuri posibile. Adica a fost o pura intamplare ca in text s-a intamplat asa, puteau sa se inchide o mie de alte cercuri sau acelasi cerc intr-o mie de feluri. Ce vreau sa zic este ca lucrurile nu se intampla cu necesitate. Falsele cauzalitati noi le cream.
Pe textul:
„De-a rațele și vânătorii" de Nicoleta Tase
0 suflu
ContextEla, cred ca este una dintre poeziile tale cele mai reusite, ai cateva imagini puternice: durerile in loc de matanii, alunecarea pietrei prin interstitii etc. Intreaga poezie se scrie dureros, fara sa cada in patetic, un echilibru frumos mentinut pana la capat. O incantare.
PS. typo la \"siringi\"
PS. typo la \"siringi\"
Pe textul:
„salonul 22" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextFrumoasa rescriere a nevoii de creare a lumii prin desen a la Exupery. As renunta la ultimul rand, imi pare ca e in plus, mai ales ca penultimul paragraf incheie nimerit textul (eu i-as zice poezie, nu proza): ideea iesirii din tablou, ca oaia Micului Print din desen. As schimba si \"sa te mangai pe cap\" cu \"sa te mangai pe frunte\".
Sensibilitate frumos conturata.
Sensibilitate frumos conturata.
Pe textul:
„deseneaza-mi o oaie" de Marie Jeanne Chiriac
0 suflu
ContextUn Greuceanu in lupta cu un zmeu imaginar, care il baga in pamant pana la genunchi, pana la coate, cu toata forta de strivire a lucrurilor inconjuratoare. Ploaia nu mai este apa vie, ci apa moarta, un pretext pentru solilocvii pretins dialogale cu fereatra sau vrabioiul din cais.
Finalul foarte inspirat, dragostea intrata si ea in pamant pana la jumatate datorita \"ploii\" (sa nu deschizi totusi ochii, altfel de ploaie deci).
Cea mai inspirata imagine ramane, dupa parerea mea, aceea a ferestrei care-si cresteaza imaginea cartierului.
Finalul foarte inspirat, dragostea intrata si ea in pamant pana la jumatate datorita \"ploii\" (sa nu deschizi totusi ochii, altfel de ploaie deci).
Cea mai inspirata imagine ramane, dupa parerea mea, aceea a ferestrei care-si cresteaza imaginea cartierului.
Pe textul:
„Plouă pe Sirenei" de Claudiu Tosa
0 suflu
Contextclau, ia te uita ce surpriza!
bijutiera nu a disparut, inspiratia insa... :D
bijutiera nu a disparut, inspiratia insa... :D
Pe textul:
„Uimire" de Nicoleta Tase
0 suflu
Context... sub soare. si totusi toate-s noi... daca ai timp lasa un semn la l_o_r_e_lei@yahoo.com.
Pe textul:
„Tie, Doar Tie" de Viorel C.Phoenix
0 suflu
Context