Poezie
lasă-mă naibii în pace
2 min lectură·
Mediu
n-o să devii zeu
pentru că mâna mea
intră în pieptul tău păros
și îți palpează inima
cârligul te prinde de ceafă
iar de mijloc ți-am atârnat
corzile ghimpate
pe care le smucesc uneori
să-ți pârâie carnea
n-o să devii supraom
am creierul tău în pumni
și strâng
*
mortul e întins pe masă
ca un pește
viermii se lipesc de el
și-l umezesc
mortul e tata
împing pereții
să îi întind picioarele
tata n-are loc
în viață
*
inima mea
geme de plăcere
captivă
între picioarele
păianjenului
inima mea
e un jeleu
vibrând în balele
altei ființe
*
noi două handicapato
o să oprim tăierea
vom curge odată cu apa
din buda lui dumnezeu
*
handicapata strâmbă din nas
nu vrea înghețată de cireșe
ci de vișine
urlu
care e diferența nu e nici o diferență
handicapata urlă și ea
dă din mâinile ei de handicapată
din capul ei de handicapată dă
o pocnesc peste bot o trântesc
cu scaun cu tot îi înfig picioarele
în burtă
respir adânc
ca după o victorie
*
îmi zgârii brațele
și fața
țin capul în chiuvetă
și văd tot ce vărs
înfrunt, deci exist
iată fraza
sunt o handicapată
*
scoate-ți ochii
pune-i frumos pe masă
și hai să ne privim
muto
*
prin înlănțuirea mea de celule
tata pune becuri
tata e mort
lumina nu
*
handicapata și cu mine
înotăm
cu bornele de gât
033302
0
in ceea ce priveste primul text sa zicem ca-i o imagine un pic cam groteasca putin suprarealista dar care se termina cu o chestie reala ( pentru unii poate nu prea normala ). nu trebuie sa vezi o femeie strangand un creier la propriu, trebuie sa vezi o femeie storcand niste ganduri sau tinandu-se de ele.
zic si io