Există dimineți în care
mă trezesc cu o poftă nebună de atingere
ca și cum simțul tactil
răzvrătit după noaptea opacă
se revarsă peste marginile epidermei mele
jinduind o atingere
ca și cum
Câteodată sunt puțin pește
și puțin femeie
în suflet port solzi de argint
și-n păr lung orhidee
pășesc unduind
prin păduri de mărgean
deopotrivă limanuri
mi-s pământ și ocean
când iubesc
Plouă din nou
în orașul albastru
ploaia e o chestiune de nuanțe
se desface-n culori sub irisul trist
ca-ntr-o prismă transparentă
dansuri de curcubeie sub gene
se-mpletesc rogvaiv
mai sus
Singură
în camera mea
pulsez nepermis
ca un ceas bătând inegal secundă cu secundă
rotunde secunde rostogolindu-se
imperfecte lunatice
îmi urc roșu timpul în inele
ca un copac scorburos
stau
Se întorc prihorii prietene
și Emily nu mai e să ne aducă mână-n mână
am să le dau totuși firimituri
chiar dacă tu nu mai ești
îmi trec prin minte frânturi de poeme
sau...
we\'re gonna
– Hai la șotroane... șotroane... lovi-v-ar setea și dorul de șotroane să vă lovească!
M-am apropiat de vânzătorul de șotroane tiptil, ușor timidă:
– Cam cât costă un șotron, nene șotronare?
– Le
“Nu mă încred în plăcere, nu mă încred în fericire, considerându-le improductive. Cred că astăzi nu poți sluji la doi stăpâni, plăcerea și arta, nefiind destul de puternici și de desăvârșiți pentru
Mă-ntrebai ca de obicei „ce faci gagico?”
și numai de pe buzele tale nu suna fals
eram „gagico” fără să încetez să mai fiu eu
fără să mă simt dezvelită
ci numai alintată între surâsuri
„te scot
Există în ultima vreme un fenomen aproape alarmant care se manifestă cu virulență și cu ostentație peste tot în jurul nostru: fenomenul manele. Manelele ne-au invadat nu numai casele de discuri,
În capilarele copacilor urcă uneori din asfalturi
seve neștiute de nimeni
inelele se preschimbă seara în trotuare
femei ieftine le bat în lung și-n lat
din scorburi se înalță flori totdeauna
Între pleoapă și iris există un punct de fugă
în care se retrag toate întrebările lumii să tacă o vreme
primăvara nu-i un anotimp tocmai rău pentru somn
am sa dorm un răstimp lângă mirările dintre
Am stat eu și m-am gândit într-o zi că mare tarla agonia asta și bună în sinea ei, dacă n-ar avea o meteahnă: trocul de comentarii. Stă „poetul”-învățăcel și se gândește și iar se mai gândește și
Arcuite spinări în negru lucios
se ridică prin nesfârșite lumini
de mii de ani caii sălbatici nu poartă potcoave
coame despletite se alungesc în spirale
până la nori și încă mai departe
în
E atât de târziu, prietene,
și încă mai tac pătimaș despre mine.
Jocurile copilăriei
le-am jucat fără cuvinte, fără umbre.
Am crescut și mi-au apărut sub unghii mușchi
ca niște răni
Întrebările în mine s-au revărsat peste margine
iedere cățărătoare
împânzindu-mă
încolăcind mirare cu mirare
călcând apăsat peste nelămuritele mele tristeți
le simt cum se strâng, cum clocotesc
E miercurea ținuturilor negre
se întretaie sângele între plămâni și cord.
Cu sine însuși se întretaie a mirare:
„unde mai merg? e vremea să mă odihnesc. e târziu”
și stând așa la taifas cu
Melancolie
Vânt viu vioriu
curcubeie aruncă
sub soare căprui
Apus de lună
Zori indiferenți
lună ucisă din nou
spre alt răsărit
Carpe diem
Astăzi există
ieri mâine
Depărtare – imposibilă insulă
gravată adânc în mine cuneiform
albastre prăpăstii răscolind alte unde
depărtare – întrupare în ideea de mâine
cum să-mi împiedic trupul să nu-l presimtă
miraculos
Am înghețat sub umbra cafenie
Pătată de viclene idealuri
Mă amăgeam dormind între „realuri”
Fără să fiu nici caldă și nici vie
În umbra nesfârșitelor dueluri
Credeam că pot cuprinde lumea
Numele oamenilor iluștri sperie. De aceea aserțiunile acestora rămân drept adevăruri irefutabile sau – în cel mai bun caz – drept purtătoare ale ideii-chintesență a unei verități absolute. Este și
Motto: „Creștinismul este ridicarea a-tot-ce-mișună pe pământ împotriva a tot ce are înălțime, noblețe”
Există la noi, aproape ca un simptom postdecembrist, o tendință de a ridica religia și a o
Există în ultima vreme o tendință accentuată, aproape o manie: a scrie poezie. Site-urile speciale de poezie s-au înmulțit, după cum s-a înmulțit aproape exponențial numărul de membri. Toată lumea