Nicoleta Stefanescu

Pavajul ud, miros de gură de canal, mușcata roșie-n ghiveci cu fundă din hârtie creponată, oameni grăbiți, în haine ponosite, muhaiele mânate de nevoi, foi de ziar risipite la colțul străzii, o

Vecinul din dreapta casei noastre are curte cu pometuri, cu flori, cu zarzavaturi si cu un caine mare, botezat Vasile, din rasa Maidanez de Lunca Argesului, rasa restrictionata la curtea vecinului

Pun pariu că acum vă gândiți la petreceri și bunătăți și habar nu aveți ce pericol ne paște pe toți. Noroc cu mine să vă deslușesc, fie și cu riscul de a vă strica sărbătorile: au apărut “OZN-uri

Pe trotuare erau numai note discordante Scapate din gurile de canal cu cinci gauri în capace. Un scrum, o amăreala, O periuță de dinți cu pitici cu fesuri mov. Toate erau mai simple atunci O

Din ciclul “și noi am purtat tocuri” Poposesc pe aceeași sticlă pisată din visul nopții trecute când mă furai de vorbe sănătoase și mă înghesuiai în buzunarul de la vestă lângă doza ta de

Sufletul ofteaza in mijlocul cremenei ce l-a cuprins. Si lacrimile nu mai vor sa vina speriate de atata durere. Te-ai desprins de Soarta si nu te mai uiti in urma. Clipeste catre noi in noptile

Cai verzi, cu coame transparente Și corn, cristal opac în frunte, Se plimbă seara pe fundal De alb perete. Îi mân cu gândul de la spate S-alerge lin peste tavan Și să-mi aducă în

Ivită din clepsidra nemuririi stăteai uimită-n prag de azi cu un picior întins către noi, cei aflați în genunchi de mai multe mii de ani, vieți târâte prin speranțe coapte la foc de mâine e

Vantul musca din piatra si rostuieste o lege pe care soarele o priveste mut, uimit de atata miscare. Un izvor, o vioara, o dorinta apriga de belsug de sunete. Clinchet de cristal la marginea

Și încă n-am vorbit despre pereți, despre uși și ferestre deschise, despre cum e să-ți pictezi unghiile în roz, despre aerul încremenit între coperți de carte, indexul căutând printre

Pentru dl. Mardale Aprofundoaie plecat în lume cu containerul Am fost atât de solicitată de meschinele voastre scrisori în ultimul timp, că nu am avut vreme să aprofundez efectul razelor de luna

Hapciu! Și uite primăvara Zâmbind la noi pe după gard Cu ochi albaștrii de zambile Și gropile de prin asfalt. Printre gunoaie iese iarba, Iar pe tarabe ies urzici, Mă uit la ele, dar

Doi pași pe trepte mari, de piatră, Alți trei mai mici pe lutul lunecos, Un pas s-a frînt, altul n-a mai putut Să țină ritmul Și ai căzut pe-un miez de noapte Străbătut de licurici cu aere de

Continuare, firească (!), la poeziile lui Bogdan și Radu. O să fie o cunună de viță sălbatică așezată pe creștetul auriu al Toamnei și miliființe moșmondind prin rădăcini de dud. O să fie o

Scaaaaart, face violoncelul sub arcusul neindemanatic . Buf, buf, locatarii de la doi, cu papucul in teava caloriferului. Toata lumea este de acord ca Mitus, desi se straduie de aproape trei ani,

Uneori picură caloriferul, Alteori ghivecele cu flori, Miercurea doar streașina, Timida, să nu deranjeze. Visez deșertul, cactuși, Mai sorb puțin din ceai, Mai scutur câte-un gând Despre