Și încă

N-am vorbit ca aveam de infrunzit...Si in genere iubeam, carnal as putea spune, iubeam deci tacerea. Acea tacere sprijinita si grea, asa cu miros de Davidov in spatele urechilor gata de sarutat, tacerea aceea care incremenea ideile la jumatate si desuruba gaturile pasarilor in zbor. Noi, categoric iubeam tacerea insa vezi tu, ea nu se lasa asa usor cucerita. Ei ii trebuie ochii inchisi si buzele mangaind abia perceptibil firele alea de de-asupra buzei de sus, ca si puful bobocilor de aur...Ei ii trebuie mana de peste mana si vibratia aceea a nezisului nezis cu totul, ei ii este zic foame de nezicere si facere...Ei nu-i trebuiesc secundele...Nu! Ea tanjeste intinsa pe pat molateca si inca adormita...rasare soarele pe fata ei prelunga si zambeste. Nu, nu ea! Ea dorme inca...Soarele zambeste. Si asa iata, a trecut inca o vesnicie cu inima in afara...hai sa-ti tac undeva a de copacul Gica.
Frumoasa \"poezea\" pentru care-ti dau un inger tacut dar cu ochii mari expresivi. Sa-ti taca macar o idee.

Mi-a mers la suflet ca iesisem si eu un pic pe balcon si cand colo ce sa vezi? O lapovita venita in vizita pe nepusa masa,fara lavaliera, fara nimic.
Si inca.

Si inca nu stiu cum sa spun cat de mult inseamna pentru mine vorbele voastre, senzatia ca ne bat inimile in acelasi ritm, ca ni se impletesc gandurile...

Cum poți cu vorbe simple încă
Să faci din poezie o lacrimă adâncă ?

VA citesc dupa vreme lunga. A curs Prutul destul. Dar iata nimeresc gandurile dvs si ma incanta in apusul asta ploios...
Aveti un har...cel al poetului fecund, talentat.Am vazut poezii scrise de dvs cu teme extrem de noi, neumblate carari de absolut.De pulbere.Le-am vazut line si curate.Sterse de orice urma de negura.Spre absolutul acela de care sunt insetat.
Aceasta poezie e una dintre ele.
Si vorbeste despe acest har de a vorbi de lucrurile din lume si de a le infrumuseta si adanci.
Minunat.
I.B.