Proces Verbal
Pentru mine Gara înseamnă vacanță. Mirosul trenurilor, peroanele aglomerate, gări mici sau mari sunt un pachețel cu fundiță roșie. În copilărie, trenul mă lua din târgușorul adormit pe malul
Kakaia tiehnika
Ca să nu rămân în urmă cu tehnica și anul ăsta, mi-am luat și eu telefon mobil. Care va să zică sunt în pas cu moda pentru prima dată în viață. Mai ales pentru comunicari importante gen “ia și tu
Navetă între două anotimpuri
Uneori picură caloriferul, Alteori ghivecele cu flori, Miercurea doar streașina, Timida, să nu deranjeze. Visez deșertul, cactuși, Mai sorb puțin din ceai, Mai scutur câte-un gând Despre
Bazar
Alune, roșcove, mătănii, Covoare mătăsoase de Șiraz, Argintării, gablonțuri, perini, Iașmacuri roșii de atlaz, Hangere, săbii, iatagane, Inele cu opaluri mari, Fistic, cafea, șofran,
Colindând prin mine
O coajă de ou gălbuie, Uscată, crăpată, Calciu subțire Bătucit într-o ușurare de pietre Motiv de odihnă A pleoapelor grele, Un sunet de ape mărunte, O orgă de gânduri, Ciripit de păsări În
Ochii tăi
M-am scufundat în ochii tăi de mare Să caut scoica păstrătoare de comori. Am întâlnit doar unda rece Și frica ta de viitor. De ce nu mi-ai vorbit despre durere, De ce n-ai spus nimic despre
Și încă
Și încă n-am vorbit despre pereți, despre uși și ferestre deschise, despre cum e să-ți pictezi unghiile în roz, despre aerul încremenit între coperți de carte, indexul căutând printre
Nuanțe
Am luat din coada de păun Albastru, verde și turcoaz, Gândind cu măiestrie sa le pun Pe-un colț de geam. Dar câtă caznă, cât efort Să desenez o stare Ce mă-ncerca la fiecare pas Dar nu puteam,
Lumină
Lumina candelabrului se prelingea Pe draperia grea, Din catifea, Lucea o clipă în cristale, Mai poposea pe canapea, Pe rama de tablou, Pe narghilea, Scălda covorul în culori Gălbui
Crăciunul copilăriei
Vanilie și portocale, bomboane-n staniol multicolor Glas de copii veniți cu Moș Ajunu’ Și clopoțeii de brezăi. Covrigi, Beteală , Motanul negru pe cuptor. Stafide, nuci, zahar pisat în piulița
Gânduri răzlețe
În zilele cu ferestre înghețate caut în amintiri te gasesc stând în cap -nici măcar aici nu stai omenește- și-mi rotesc gândurile în sensul ghetelor tale cu ținte încep să-ți dau
Vise pierdute
Stăteam pe marginea gropii și priveam cum se umple de stele căzute prin gaura din ozon picurau încet împinse de un vânt zefir le tineam numaratoarea pe degete să știm câte intrau câte
Suflete rătăcite
Ivită din clepsidra nemuririi stăteai uimită-n prag de azi cu un picior întins către noi, cei aflați în genunchi de mai multe mii de ani, vieți târâte prin speranțe coapte la foc de mâine e
Mesagerul
Venise să ne spună ceva, părea important, și încercam să-l înțelegem, dar prea foșnea din aripi și repeta mereu ca luni, dar nu am înțeles ce voia să spună și se înfuria și lua cuvintele de la
Pe lângă casă
Pășeam pe vârfuri să nu-i stric simetria gândurilor, să nu-l deranjez de la migala lucrului. O aureolă de praf se hârjonea pe lângă el, îi încețoșa literele roșii de pe tricou, “I’m the
Ah, vocabularul!(do you take sugar with that?)
sau cum se poate aplica (yeah!) legea pruteanu în sens invers și în traduceri libere de tot (like, you know, “Revenge of the Nerds”) Avem oră de “dirigenție”: directorul răcnește din toți
Gânduri de seară
Jucați la zar suntem în fiecare zi de un destin cam cinic și un noroc șașiu. Adaugă la asta un fatalism atroce și o nevoie acuta de-a râde, de-a glumi atunci când sunt motive, fară motive. Se
Culori
În urlet roșu m-am ivit și m-am zbătut căci nu voiam să trăiesc în lumea lor de lacrimi. Ei m-au ademenit cu zori portocalii, întinși pe fruntea mea neîncruntată, cu vorbe galbene, de miere, și
Alte doua cate doua
Vantul musca din piatra si rostuieste o lege pe care soarele o priveste mut, uimit de atata miscare. Un izvor, o vioara, o dorinta apriga de belsug de sunete. Clinchet de cristal la marginea
Cate doua
Rugaciuni, lacrimi… Suvoi de soapte in urechea eternitatii. Surasul ei din oglinda Un NU catre mine, cel ce asteapta pe marginea prapastiei. Vise scrijelite pe ochiul intors catre
...a fost
mar desfrunzit de soapte de vant recele prelins din nor intristat pleoapa tivita peste un vis ucis de toamna vietii…
NUNI
Trop, trop, trop cu săndăluțele pe asfaltul din fața casei. E cârna, e rotundă, e plina de viață și mi-e atât de dragă încât… Râde peltic printre dalii și vrejuri de roșii ce o privesc de sus.
La revedere!
Sufletul ofteaza in mijlocul cremenei ce l-a cuprins. Si lacrimile nu mai vor sa vina speriate de atata durere. Te-ai desprins de Soarta si nu te mai uiti in urma. Clipeste catre noi in noptile
Subiectivism
Dar uciderea de idei nu este o crima? Uciderea sau inabusirea creativitatii, a inventivitatii....atunci cind nu se conformeaza "normelor morale" ale momentului sau nu convin celor aflati la