Nuanțe

Am luat din coada de păun Albastru, verde și turcoaz, Gândind cu măiestrie sa le pun Pe-un colț de geam. Dar câtă caznă, cât efort Să desenez o stare Ce mă-ncerca la fiecare pas Dar nu puteam, se pare, Și bâlbâiam culorile Într-o nuanță vagă Ce nu avea nici sus, nici jos Nici nu era întreagă. Era, gândesc, o aiureală, Un strop de melodie, Un clopoțel de tinichea Sau poate o cutie Cu niște panglici de satin Albastre, verzi, turcoaz Și nu puteam să le mai țin Închise-n galantar. Cum aș putea să mă exprim, Să pun pe pânză viața Cu toate hopurile ei Și care e nuanța Perfectă pentru fiecare vis, Dorință, dor, durere… Nuanțe galben-aurii Ca firele de soare, Dulcele orei de răgaz, Înmiresmată boare De ghințură, de liliac, Miros sărat de mare, Pe toate-aș vrea să le cuprind În rama vieții mele, Să le privesc la ceas târziu, Să mă scufund în ele.