Poezie
O zi
1 min lectură·
Mediu
Pavajul ud, miros de gură de canal,
mușcata roșie-n ghiveci cu fundă din hârtie creponată,
oameni grăbiți, în haine ponosite,
muhaiele mânate de nevoi,
foi de ziar risipite la colțul străzii, o zi ca ieri,
o zi ca mâine,
doar altă zi
din șir de zile tulburi, zile de lacrimi scurse în bărbie,
în sân, în pagina de calendar,
o zi alunecând în nu mai este
cu fiecare spațiu câștigat de arătător pe urma secundarului.
Ce bine alunec printre toate,
mă mulez pe ele ca o eșarfă de mătase albastră
pe gâtul alb de prințesă dusă la ghilotină,
mă adaptez cu fiecare mișcare,
cu fiecare zvâcnire a ochiului stâng, cel care îmi spune că e lună plină
de vârcolaci cu guri de urlet cerând glonț de argint.
De ce mai vrei să stai aici, m-ai întrebat, și ți-am arătat semnul dragonului încrustat pe ceafa mea, chiar sub golul acela mic
unde se bulucește parul în șuvițe moi ca pleoapa de copil
proaspăt îmbaiat, levănțică.
065.352
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicoleta Stefanescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 164
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicoleta Stefanescu. “O zi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicoleta-stefanescu/poezie/29243/o-ziComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BG\"Ziua\" asta a ta mi-a dat o buna dispozitie,desi nu inteleg de ce. Mi-a placut, in mare, poezia ta. Doar cateva fraze par cam fortate.
0
LNDistincție acordată
Începutul nu m-a dat pe spate dar de la \"din șir de zile...\" am înghițit-o pe nerăsuflate, era să mă și înec, na.
Eu spun că e cea mai bună, deocamdată.
Eu spun că e cea mai bună, deocamdată.
0
AFDistincție acordată
Am rămas gură cască,
cu ochii puși pe tine,
ești cinci,
cu aia ce se strecoară,
șase sunt ca tine.
Încă una din tine
ne tunde capetele întoarse.
Nu se poate doamnă,
e intolerabil,
să călcați peste atâtea cadavre
purtând mai jos de ombilic paharul de vin,
scriind chinezării
cu firele de păr,
sacrificii estetice,
tăiate de pe la ceafă.
Prevăd ... ceva fatal
vi se va trage,
de sub eșarfă.
Și vai, nu mai bateți,
nu mai bateți așa de tare din pleoape,
trimițăndu-ne, la grămadă,
la moarte.
cu ochii puși pe tine,
ești cinci,
cu aia ce se strecoară,
șase sunt ca tine.
Încă una din tine
ne tunde capetele întoarse.
Nu se poate doamnă,
e intolerabil,
să călcați peste atâtea cadavre
purtând mai jos de ombilic paharul de vin,
scriind chinezării
cu firele de păr,
sacrificii estetice,
tăiate de pe la ceafă.
Prevăd ... ceva fatal
vi se va trage,
de sub eșarfă.
Și vai, nu mai bateți,
nu mai bateți așa de tare din pleoape,
trimițăndu-ne, la grămadă,
la moarte.
0
RCTe citesc Nic , pentru ca imi place...dar foarte trista e poezia mea , ma face sa cad ,undeva ,intr-o stare care ma cuprinde uneori,rareori...de placuta sfarseala...Un mare merit are poezia ta, poate am mai spus-o.Pe mine ma face sa traiesc ,nefacand nimic decats a citesc.Oare nu asta e arta?
0
ASO zi ca ieri e o zi ca azi si ziua ca azi e o zi ca oricare alta => toate zilele sunt la fel:P)
Pe curand!
Pe curand!
0
E printre cele mai bune de la tine, sincer, aici nu prea mai esti tu cea dinainte, esti un pic mai femeie, si ar trebui sa-mi para rau ca ti-am spus ieri ce ti-am spus despre conditia femeii, e posibil sa te pierd si pe tine...:))
Bogdan