Poezii

Din ciclul “și noi am purtat tocuri” Poposesc pe aceeași sticlă pisată din visul nopții trecute când mă furai de vorbe sănătoase și mă înghesuiai în buzunarul de la vestă lângă doza ta de

Să-ți plouă cu rouă Pe urechile-amândouă Să-ți cadă în auz Boabe galbene De cucuruz. Să-ți umple ochii albaștrii Cu vise, speranțe, cu aștrii Așa mi-a zis Ifrim să-ți scriu Și nu știu

Pe trotuare erau numai note discordante Scapate din gurile de canal cu cinci gauri în capace. Un scrum, o amăreala, O periuță de dinți cu pitici cu fesuri mov. Toate erau mai simple atunci O

Hai să te număr în petale de margarete, de pansele. Hai să te număr în clipiri de ochi, de stele. Hai să te număr în bătăi de inimă, de pleoape. Hai să te număr în culori de vis, de

Hapciu! Și uite primăvara Zâmbind la noi pe după gard Cu ochi albaștrii de zambile Și gropile de prin asfalt. Printre gunoaie iese iarba, Iar pe tarabe ies urzici, Mă uit la ele, dar

Limbajul meu si-al tau e încruntare de sprâncene și hm-uri ridicate la rang de fraze sofisticate apropiate de uluci mâncate de ploi hais cea tot așa pe sub șopron în ritm de manea pe lângă

Orbitam în jurul tău crezând că pot să te învăț ceva tu mi-ai arătat iedera de pe case o invidiai așa cum invidiai cântecul picurat al caloriferului vroiai să te fi născut stâlp de telefon cu

pentru maracasi (prietenii stiu de ce) va mai mangaie cineva serile, diminetile reci, cu ochii chiombi de somn neterminat va mai aseaza cineva coltul pernei sa nu va loviti cu capul

Dintr-un carton lucios pe-o față Zâmbește fioros Cu bețe multe, albe, negre, Proptele de prisos, Un zmeu-dragon portocaliu Cu coadă curcubeu Crescută din lâneturi mici Și noul tău

prietenilor mei Adrian si Bogdan cine sa mai joace finala acum cand cucii si-au facut cuib in maracase si scuipa coji in urnele pustii ravniti la vise cu printese neghioabe si printi cu

Eu sunt copilul Tău cel mai cuminte. Am mers pe drumul ce mi-ai așezat Și n-am crâcnit, nici n-am zbierat. M-am dat cu fruntea de pământ, Păstrând în Tine crezământ Iubit Părinte. N-am fost

Pavajul ud, miros de gură de canal, mușcata roșie-n ghiveci cu fundă din hârtie creponată, oameni grăbiți, în haine ponosite, muhaiele mânate de nevoi, foi de ziar risipite la colțul străzii, o

Cai verzi, cu coame transparente Și corn, cristal opac în frunte, Se plimbă seara pe fundal De alb perete. Îi mân cu gândul de la spate S-alerge lin peste tavan Și să-mi aducă în

Þi-au șoptit numele cu teamă, seara, da, seara ți l-au șoptit, suna greu, ca un lanț trântit de piatră, ca un lanț greu e numele tău. Te pomenesc bătrânii pe la clacă, pe la gura sobei te

Albastru, albastru, cer privit de sus este oceanul, privit pieziș, din margine de insulă uitată dincolo de Capricorn, oceanul. Boboci de trandafiri urcând pe case albe, albe, spuma

Îți dau un fir de mac și unul de beteală Să-ți pui pe fruntea albă ca de ceară Iar tu să-mi dai aripi, măcar o pană Din bogătia ta de Înger fară de prihană Să mă mângâie seara, la culcare Să mă

Doi pași pe trepte mari, de piatră, Alți trei mai mici pe lutul lunecos, Un pas s-a frînt, altul n-a mai putut Să țină ritmul Și ai căzut pe-un miez de noapte Străbătut de licurici cu aere de

Continuare, firească (!), la poeziile lui Bogdan și Radu. O să fie o cunună de viță sălbatică așezată pe creștetul auriu al Toamnei și miliființe moșmondind prin rădăcini de dud. O să fie o

Cădem Am așternut oh, Doamne! covor de miozotis Pe latura păgână a neștiintei mele, Am adunat tămâie și picături de rugă Și le-am trimis spre cerul în care Ești stăpân. Am suspinat la vorbe