Poezie
Poiană
mi-e dor de munte
1 min lectură·
Mediu
mă bântuie o floare,
pe glezne
mă pipăie cu frunze moi,
cu frunze moi mă gâdilă pe glezne
o floare
îmi picură polen
pe degetele cele mici, de la picioare,
bucurie albinelor, îmi picură polen
albina
dedulcită, îmi cântă
la urechi, cu bâzâit molatec,
un cântec adormit îmi cântă-n scoica din urechi
pârâul
printre pietre curge,
bolborosește vesel către vale
viclean,
pârâul printre pietre se ascunde
un peștișor
cu zmeură sub aripi, pe solzii gri,
aleargă dupa muște, un peștișor
cu solzii gri
e stânca în umbră grea de brad,
răcoare deasă, tămâioasă,
sub stânca grea, sub brad
furnici
se târâie pe brânci să țină vara
pe vârf de ierburi pâna-n toamna,
să țină vara-n ierburi,
pe sub brazi
miros de fân.
0155.848
0
