Mediu
M-am scufundat în ochii tăi de mare
Să caut scoica păstrătoare de comori.
Am întâlnit doar unda rece
Și frica ta de viitor.
De ce nu mi-ai vorbit despre durere,
De ce n-ai spus nimic despre iubire?
De ce acum să nu mai văd albastrul
Decât în peticele dintre nori?
Îți bate inima o melodie tristă,
Un ritm în care nu mai crezi de-un veac,
Și stiu că-n nopțile cu lună plină
Jelești un mort care n-a existat.
Þi-am dat ocol în fiecare zi de gheață
Și te-am vazut plângând nisipul alb
Din care ai cladit întreaga ta blândețe.
Þi-ai strâns iubirea în sticluțe mici
Închise-n căpăcele de argint,
Le ții la piept atât de disperat
Încât în carnea caldă ți s-au încrustat
Și gustul dragostei a dispărut
Din colțul gurii ce-a sorbit
O clipă din întreg.
Dar tu nu ceri, așa că nu primești
Și nimeni n-a aflat dacă dorești
Lumină în cetatea-ți de oțel.
Eu te aștept la fiecare colț de stradă,
Te bănuiesc în fiecare strop de ploaie,
Te-adun în gând și te răsfir,
Iubitul meu cu ochii de safir.
26.05.2003
0105993
0
Culoarea fericirii...Mmm...eu vad fericirea in tonuri de albastru...