Poezie
Perfecțiune
1 min lectură·
Mediu
Îți dau un fir de mac și unul de beteală
Să-ți pui pe fruntea albă ca de ceară
Iar tu să-mi dai aripi, măcar o pană
Din bogătia ta de Înger fară de prihană
Să mă mângâie seara, la culcare
Să mă visez plutind spre Carul Mare.
Ajunsă sus, să schimb destinu’ aș vrea
Mutând o stea lângă o altă stea.
Ele privind în jos, către Pământ,
Să ne urseasc-un viitor mai blând.
Un viitor în care nimeni nu mai plânge
Doar salcia prin ape se răsfrânge.
Să mă trezesc râzând a doua zi, în zori
Într-o atot-perfectă lume fără nori.
Dar nu va fi ca mine încă una, știu
Și va fi noapte-n sufletu-mi pustiu.
Voi alerga din zori și pâna-n zori
Prin pajiștile cu perfecte flori.
Oameni perfecți se vor uita uimiți
Înspre femeia-n negru, cu pașii rătăciți.
Perfecte ape, mări cu pești perfecți…
Perfecțiunea nu-mi priește, să mă ierți!
Dă-mi macul înapoi, dă-mi și beteala!
Căci m-a ajuns din urmă oboseala
Și-n lumea-atot perfectă ce-o zăresc
Eu aș rămâne imperfectă să trăiesc.
17.10.2002
033.422
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicoleta Stefanescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 176
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicoleta Stefanescu. “Perfecțiune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicoleta-stefanescu/poezie/28129/perfectiuneComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Bogdan Geana
P.S.
Te-am pacalit, nu dau stea