Mediu
În zilele cu ferestre înghețate
caut în amintiri
te gasesc stând în cap
-nici măcar aici
nu stai omenește-
și-mi rotesc gândurile
în sensul ghetelor tale
cu ținte
încep să-ți dau târcoale
când zilele sunt mai mult nopți
și uit sa-ntorc ceasul
cu fața la perete
secundarul îmi toacă voința
mă scald în propria-mi slăbiciune
pe care am numit-o
pauză în rațiune
tu, tu ești în mijlocul ei
făcându-mi semne pe care
nu le înțeleg
și te privesc până îmbraci
nuanțe sepia
trăiești o bătaie de inimă
de pleoapă
de secundar
e șapte
pe lângă mine
gânduri nerostite
încremenite ca florile de pânză
lacrimi boabe în ochi cafenii
sau peruzea
sau poate negri…
nici nu mai știu
ce căutam.
20.11.2002
0105886
0
