Nicoleta Iuhoș

Mulțumesc pentru sugestie. Într-adevăr, pare că sar de la dialog interior la declarație, însă de fapt întreaga construcție este adresată iubitului care tinde să fie distras de teama de abandon și să uite de imaginea de ansamblu: binecuvântarea iubirii. De altfel, eu risc sa fac același lucru, daca mă las furată de teama de respingere. Poezia poate fi privită și in cheia sugerată de tine, însă in acea situație, ar trebui într-adevăr adaptată.

Mie chiar mi-ai transmis și am simțit profund această nevoie pe care o descrii

Aș îndrăzni să spun că acest text e foarte reușit și e păcat că a trecut neremarcat, prea puține vizulizări, nici un comm! Cu puțină șlefuire, îl puteai trece la \"poezie\".

\"timpul se naște cu prima mea clipire.\" (mi-a plăcut această idee - când dormi, nu conștientizezi trecerea timpului)

Visul (coșmar?) descris de tine e viața cu zbaterile ei, încercarea de a răzbi spre lumină, spre cunoaștere - înțelepciune. Ciotul - cuțit este bastonul de mareșal pe care îl are fiecare soldat, ascuns? :) E șansa dată a priori pe care trebuie să știi/să înveți să o folosești?

Pe plajă, îmi place multiplicarea eului de fiecare dată în poziția de cugetător (\"toți sunt diferiți și toți sunt Unul\"). Privirea este ghid spre cunoaștere, e puntea spre creier și încă un îndemn la cugetare.

Țipăt de nou-născut apoi urlet de moarte: succint ai surprins călătoria prin viață care de fapt e o căutare a iubirii: Afrodita sau Athena? În momentul contopirii cu iubita, te regăsești și căutarea încetează, nimic nu mai contează. Ea e matricea. E începul și sfârșitul.

o sugestie:

Am murit pe o foaie de hârtie...nu puteam mai mult;
mi-era ziua târzie
și trupul obosit - durere.
Îmi amorțise-n suferință sufletul,
mi se uscară oasele
și chipu-mi mi-a căzut din Tine.

Scăldată în lumina Ta,
înfășurată-n raza Ta,
simțit-am căldura cucerindu-mi trupul,
topindu-mi glasul...
Nu înțelegeam... cine ești Tu??????

Cu mâna-ntinsă, m-ai chemat pe nume...
și-am înțeles că Tu ești Totul,
ești azi și mâine, Tu ești necuprinsul;

Eu m-am născut să nu mor niciodată,
ci să trăiesc prin Tine!

Eu, singură, n-am rost: pământ/eternitate,
eu, obosită cad de-atâta drum;
mă confund cu semenii, cu altul,
din mine parte parcă nu-s...

de n-ai fi Tu...
singură sunt nimic.

Te rog, confundă-Ți viața cu a mea,
dar nu eu să-mi fiu regele, ci TU!

Te iubesc
cu dragoste de Tine, Dumnezeule!



am simțit că e nevoie de puțină cosmetizare în textul tău. Încearcă să fluentizezi versurile pentru a fi ușor și plăcut citite. Nu fi atât de explicită, poezia se simte mai mult decât se scrie. Preferabil, folosește diacriticile. Încearcă să eviți construcții de genul: \"chipu-mi mi-a\", \"cum imi cucereste\" etc (sunt greoaie). În rest..., ca să nu rămâi cu o impresie greșită a trecerii mele, mi-a plăcut ideea, dar mai ai mult de lucru.

Succes!

Mulțumesc, Gelu Bogdan Marin. Nu știu dacă ai recitit Coșmarul, dar am făcut modificări, încă nu e chiar ce ar trebui să fie, dar e mai bine. Așa că îți sunt recunoscătoare pentru sugestii și ești întotdeauna binevenit.

Ai reușit în cuvinte puține să aduci atmosfera creată de Garcia Marquez. Mi-a plăcut și, cum cuvinte critice nu am, mă retrag cu un gând frumos și un zâmbet.

Interesante ideile prezentate în poezie, îndeosebi ultima strofă mi-a plăcut. O sugestie: încearcă să simplifici poezia. De asemenea, ai prea multe repetiții. Părerea mea.

Îți mulțumesc de apreciere și sugestie. Eu așa am simțit, că ar fi nevoie de paranteza respectivă. Așa că o păstrez.

Sunt de acord cu dumneavoastră în ce privește anonimatul. E într-adevăr o mască a lașității.

Cu respect, vă atenționez că, din grabă, probabil, v-au scăpat câteva greșeli de ortografie:
\"ca să ști cu cine vorbești\"
\"ar trebui să fi poate mai atent\"
\"crezi că le ști pe toate.\"

În speranța că nu v-am supărat, mă retrag.

Vă trimit însă un zâmbet din Arad.
:)

O fi mai comod cu avionul dar parcă tot trenul are farmecul lui nealterat. Totuși, am o nelămurire: destinația e nicăieri sau singurătate? Spre prima destinație te-aș însoți pentru că îmi pare o provocare. De singurătate însă m-am umplut suficient, acum alerg departe de ea.

Nici nu pot să găsesc cuvinte pentru a descrie cât mi-a plăcut această poezie. Nu știu cum mi-a scăpat până acum. E plină de sensibilitate.

Îmi amintește de Nichita această poezie a ta. Și am citit-o cu mare plăcere.

\"eu
îi acopăr memoria cu inima.\"

Ai dreptate în ceea ce privește frustrarea. E la modă, din nefericire. Eseul e foarte reușit, nu am completări, nici critici.

ironie și răzvrătire. Ce e foarte bine e că te-ai lăsat de fumat și de moarte. Dragostea, chiar dacă uneori provoacă dureri, e mai constructivă. Înflorește-o!

da, ideile mi se perindă prea repede pe sub frunte și nu mai apuc să le pun pe hârtie sau pe monitor. Mâinile își cântă singure creația, fără să mă asculte, așa că activitatea mea pe agonia s-a rărit. Dar vara aceasta a debutat cu o toamnă și poate revin într-ale scrisului. Poate prea multe clipe ce numărate dau cu virgulă mi s-au scurs, poate prea multe întrebări sau doar eu uitată de mine o vreme...

Îmi plac fluturii mari, viu colorați, uneori îmi umplu mințile de ei și mă transform în floare, vibrez apoi auzind clopotul catedralei și mă trezesc fără lacrimi, fără iubit, doar eu. Și totuși, rămân floare.

sunt de acord cu tine că Zabet nu e cel mai tare. Îl apreciez, cred că știe și el, dar nu înțeleg de unde această grandoare pe el. În altă ordine de idei, textul de mai sus e poezie? Să zicem că TU poți mai mult. Sunt însă de acord cu faptul că ești un răspuns când iubești.
:)

Raluca:
așa sunt eu, uneori, nehotărâtă. Chiar când am scris poezia mi-a plăcut ideea cu virgula, apoi, după ce am \"auzit\" câteva păreri, am început să am \"secund thoughts\". Totuși, n-am fost în stare s-o modific, mă tot întrebam ce/cum să scot etc. Până la urmă, cred că asta va fi forma finală. Mulțumesc.

Erika Eugenia:
îți mulțumesc mult de încurajări. Alături de poezie, îți trimit și un zâmbet care să-ți țină de cald în acest rece început de vară.
:)

balanța se înclină în favoarea zborului care, e drept, nu apare în această poezie. Dar râsul și zâmbetul (elemente care apar) vor genera zborul, după ce reușesc recompunerea eului din eu.

Mulțumesc de trecere.

Anuar Brahem:
îți mulțumesc pentru aprecieri, sunt măgulită. Și eu sunt împotriva avorturilor; am auzit și eu (acu\' vreo 10 ani) de religia în care copilul își alege părinții. Pasiunea nu este sufocată, doar puțin amânată de așteptare: de aceea mă încurc în numărătoare și îmi iese cu virgulă. Sunt surprinsă și eu. Pe de altă parte, cu cât e mai lungă așteptarea, cu atât mai fierbinte pasiunea în momentul întâlnirii cu jumătatea.


Raluca:
dacă ar exista răspunsuri, am putea să ... \"lay my bones to rest\" (vorba celor de la Bon Jovi în \"I\'ll Sleep When I\'m Dead\"). Dar viața e o continuă căutare, o întrebare la care aflăm (eventual) răspuns după ce plecăm. Mă bucur că ți-a plăcut.