amintirea nordului

Ela, este un mod de a scapa de amintiri. Ar fi mai greu daca nordul s-ar prelinge pe muschii crescuti de jur-imprejurul trunchiului inimii, sfidand orice lege a memoriei.

în această iluzie îmi rotunjesc un iglu
unde să îmi adorm sângele până la sfârșit\'

viata ca o sinusoida ne stapaneste dincolo de puterile noastre
<

ram, o lege inscrisa intre spatii nu poate fi sfidata de om. cel mult necunoscuta. multumesc pentru insemn.

erika, uneori sinusoidele au o amplitudine ce depaseste capacitatea noastra de a le percepe constient. nordul are alte amintiri. multam pentru firul intors spre lumina.

Ela

Îmi amintește de Nichita această poezie a ta. Și am citit-o cu mare plăcere.

\"eu
îi acopăr memoria cu inima.\"

Daniela, te felicit pentru volumul de versuri. Sper să ajungă si la mine în bibliotecă. Ar fi bine dacă as avea și autograful tău dar cum drumurile mele merg mai mult spre căi diferite de literatură nu cred că voi putea primi un autograf decât virtual. O să o cumpăr de la biblioteca on-line. Succes și o viața lungă în breasla aceasta.

\"nordul nu mai există. viața mea e acest trup de animal boreal ca o auroră răsfrântă în memoria pământului.
îmi prelungesc uneori mâna până la descompunere
să pot atinge embrionul luminii.\"

Urmele adânci de pe zăpada viscolită se pierd în depărtare, spre năluca de gheță. Frânturi de curcubee curg printre stele și vântul șuieră a pustiu. Nordul, nicăieri...
E atât de frig în acest trup de animal boreal, fără embrionul luminii, îmi adorm sângele până la sfârșit.

de la rosu spaniol la igluuri. e o performanta demna de faust, care se insura peste timpuri cu elena si il lansa in lumina pe euphorion.

nicoleta pentru asemuire, eu departe, atât de simplă și departe fiind de acele frumuopase întâmplări ale ființei în poesis.

alpha centaury, se întâlnesc oamenii, atunci când întâlnirea este deja înscrisă dincolo de omenesc. eu aș dărui cu drag câteva rânduri pe prima pagină a cărții. într-o bună zi. mulțam, sper și eu să am mai multă îndrăzneală de mă lăsa lumii.

Ioan, nordul nicăieri, am nevoie de o busolă anume, cea cre, orinde ar fi, arată un răsărit de ființă. mulțam pentru orientarea în suflet.

felix, trecem prin toate punctele cardinale ale spirituuli și ale sufletului, inevitabil ne fluidizăm sau ne căutăm lăuntric un adăpost de gheață sau lumină. depinde cum bate mistralul. :) mulțam.

Ela