Jurnal
Iona
tablouri
2 min lectură·
Mediu
Dorm și știu că trebuie să mă trezesc
timpul se naște cu prima mea clipire.
Îmi ridic oasele obosite și încep să caut
e întuneric.
Unde-mi e cuțitul
unde e cuțitul bătrânului Iona?
Ciotul acela e ultima lui speranță
aici în burta kitului.
Îl găsesc și mă apuc de muncă
spintec burta kitului și a kitului și a kitului...
Obosesc și mă întind
opresc scurgerea timpului.
Dorm și știu că trebuie să mă trezesc
ridicolul și neputința sunt pe cale să mă răpună.
Dar mai am încă ciotul.
Nu mai pot, iar salvarea este în această ultimă burtă
a lui, a mea? Ce mai contează?
Eu, el? Același, acum...
Spintec și lumina mă orbește
zgomotele mă surzesc, mirosurile mă amețesc.
Vântul îmî rupe pielea, gusturile purtate
de el mă fac să vărs.
Mă prăbușesc și simt eternitatea părăsindu-mă
mă invadează însă viața.
Ies afară. Plajă.
Burți și scheleturi de kituri.
Lângă fiecare câte un bărbat șezând
cu capul sprijinit în mâini și coatele pe genunchi.
Mă așez și eu și contemplu marea
Aștept ceva și nu știu ce.
Ba da! Pe Afrodita cea născută din spuma mării
sau pe Athena? O fi marea aceasta creierul lui Zeus?
Nu știu.
Aștept și mă gândesc la cele două zeițe
Deodată mă trezesc spunând
-Doar eu știu că vremea zeilor a apus.
și-l aud pe cel de lângă mine și pe cel de lângă el
spunând același lucru.
Și mă uit la ei, mă uit la toți
toți sunt diferiți și toți sunt Unul.
Privirea mea zdrobește ochiul drept al vecinului și
îi sfredelește creierul.
Privirea lui îmi zdrobește ochiul drept și
îmi sfredelește creierul.
Mă găsesc pe mine. Mă regăsesc?
Lumea se răstoarnă cu un țipăt de nou născut.
Totul s-a liniștit.
Suntem toți aici. Suntem unul singur.
Aștept. Așteptăm.
Valurile sunt diferite și sunt unul singur
deodată încep să se contopească.
Rămâne un singur val din a cărui spumă se naște Afrodita
sau Athena?
Și vine către mine călcând pe ape
cu o lumină ciudată în ochii ei.
Vârtejul întunecat mă atrage
Urlu un urlet de moarte și mă reped spre el
spre ea?
Îmi regăsesc matricea și mă chircesc încet
totul se șterge. Nimic nu mai contează.
Mă trezesc, dar nu vreau să deschid ochii
trebuie însă. E întuneric și cu prima mea clipire
timpul a început să curgă.
023217
0

\"timpul se naște cu prima mea clipire.\" (mi-a plăcut această idee - când dormi, nu conștientizezi trecerea timpului)
Visul (coșmar?) descris de tine e viața cu zbaterile ei, încercarea de a răzbi spre lumină, spre cunoaștere - înțelepciune. Ciotul - cuțit este bastonul de mareșal pe care îl are fiecare soldat, ascuns? :) E șansa dată a priori pe care trebuie să știi/să înveți să o folosești?
Pe plajă, îmi place multiplicarea eului de fiecare dată în poziția de cugetător (\"toți sunt diferiți și toți sunt Unul\"). Privirea este ghid spre cunoaștere, e puntea spre creier și încă un îndemn la cugetare.
Țipăt de nou-născut apoi urlet de moarte: succint ai surprins călătoria prin viață care de fapt e o căutare a iubirii: Afrodita sau Athena? În momentul contopirii cu iubita, te regăsești și căutarea încetează, nimic nu mai contează. Ea e matricea. E începul și sfârșitul.