Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Iona

tablouri

2 min lectură·
Mediu
Dorm și știu că trebuie să mă trezesc timpul se naște cu prima mea clipire. Îmi ridic oasele obosite și încep să caut e întuneric. Unde-mi e cuțitul unde e cuțitul bătrânului Iona? Ciotul acela e ultima lui speranță aici în burta kitului. Îl găsesc și mă apuc de muncă spintec burta kitului și a kitului și a kitului... Obosesc și mă întind opresc scurgerea timpului. Dorm și știu că trebuie să mă trezesc ridicolul și neputința sunt pe cale să mă răpună. Dar mai am încă ciotul. Nu mai pot, iar salvarea este în această ultimă burtă a lui, a mea? Ce mai contează? Eu, el? Același, acum... Spintec și lumina mă orbește zgomotele mă surzesc, mirosurile mă amețesc. Vântul îmî rupe pielea, gusturile purtate de el mă fac să vărs. Mă prăbușesc și simt eternitatea părăsindu-mă mă invadează însă viața. Ies afară. Plajă. Burți și scheleturi de kituri. Lângă fiecare câte un bărbat șezând cu capul sprijinit în mâini și coatele pe genunchi. Mă așez și eu și contemplu marea Aștept ceva și nu știu ce. Ba da! Pe Afrodita cea născută din spuma mării sau pe Athena? O fi marea aceasta creierul lui Zeus? Nu știu. Aștept și mă gândesc la cele două zeițe Deodată mă trezesc spunând -Doar eu știu că vremea zeilor a apus. și-l aud pe cel de lângă mine și pe cel de lângă el spunând același lucru. Și mă uit la ei, mă uit la toți toți sunt diferiți și toți sunt Unul. Privirea mea zdrobește ochiul drept al vecinului și îi sfredelește creierul. Privirea lui îmi zdrobește ochiul drept și îmi sfredelește creierul. Mă găsesc pe mine. Mă regăsesc? Lumea se răstoarnă cu un țipăt de nou născut. Totul s-a liniștit. Suntem toți aici. Suntem unul singur. Aștept. Așteptăm. Valurile sunt diferite și sunt unul singur deodată încep să se contopească. Rămâne un singur val din a cărui spumă se naște Afrodita sau Athena? Și vine către mine călcând pe ape cu o lumină ciudată în ochii ei. Vârtejul întunecat mă atrage Urlu un urlet de moarte și mă reped spre el spre ea? Îmi regăsesc matricea și mă chircesc încet totul se șterge. Nimic nu mai contează. Mă trezesc, dar nu vreau să deschid ochii trebuie însă. E întuneric și cu prima mea clipire timpul a început să curgă.
023217
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
389
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Boruga. “Iona.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-boruga/jurnal/184384/iona

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@nicoleta-iuhosNI
Nicoleta Iuhoș
Aș îndrăzni să spun că acest text e foarte reușit și e păcat că a trecut neremarcat, prea puține vizulizări, nici un comm! Cu puțină șlefuire, îl puteai trece la \"poezie\".

\"timpul se naște cu prima mea clipire.\" (mi-a plăcut această idee - când dormi, nu conștientizezi trecerea timpului)

Visul (coșmar?) descris de tine e viața cu zbaterile ei, încercarea de a răzbi spre lumină, spre cunoaștere - înțelepciune. Ciotul - cuțit este bastonul de mareșal pe care îl are fiecare soldat, ascuns? :) E șansa dată a priori pe care trebuie să știi/să înveți să o folosești?

Pe plajă, îmi place multiplicarea eului de fiecare dată în poziția de cugetător (\"toți sunt diferiți și toți sunt Unul\"). Privirea este ghid spre cunoaștere, e puntea spre creier și încă un îndemn la cugetare.

Țipăt de nou-născut apoi urlet de moarte: succint ai surprins călătoria prin viață care de fapt e o căutare a iubirii: Afrodita sau Athena? În momentul contopirii cu iubita, te regăsești și căutarea încetează, nimic nu mai contează. Ea e matricea. E începul și sfârșitul.
0
AB
Adrian Boruga
din cutit devin lut. te astept sa tai in carne vie si sa oferi sufletelor noastre ceea ce se ascunde in adancuri.
0