Mintea-mi fierbe sub razele tale
ca un stârv putred într-un șanț
plin pe jumătate cu nămol.
În jurul meu roiesc zeci
de muște gânduri pe care
nu pot să le-alung.
Din când în când strivesc câte
Era un șarpe cu ochelari
pe nume Ka.
Uită-te în ochii mei
susurau buzele ei.
Look into my eyes
her lips were whispering
Inviting you to dive
into the blackholes she was using
as eyes.
Look
Aseară mi-am întâlnit trecutul,
Se ascundea în noapte sub formă de foton.
Strălucirea lui diamantină
a pâlpâit când m-a văzut,
a suferit, probabil, o inexplicabilă
pierdere de energie.
Mă
Într-o dimineață-n care
Soarele din vest răsare
Și se-abate către nord
Eu cu Luna-s de acord
Cum c-a ei față albă, fină
Numai de lumină plină
Neagră ar trebui să fie
Pentru ani încă o mie.
Eu sunt faunul ce seduce
Vrajește și apoi dispare.
Ce nu se sfiiește să-mbuce
Inimă cu lacrimi amare.
Sunt îngerul negru
Sunt dracul gol
Umblu prin tenebre
Cu pasul ușor.
Sunt tot ce
Sunt ființă de lumină.
sunt înger de lumină
neagră
căzând asupra voastră
cu aripile desfăcute.
Frânte. Rupte.
Feriți-vă. Sufletele.
Obosită de călătorie,
Lumina din mine moare
(de)căzând
Noi doi suntem cercuri
Trase cu bățul pe nisipul
tremurând sub vânt
Așteptând să ne spele următorul val.
Fiecare în parte suntem Nimic
uniți ne regăsim în Infinit.
Infinitul mării pe care o
și a venit îngerul
(îngerul negru
al greșelilor mele)
să-mi ceară socoteală.
și a făcut-o tăcând.
nespunând nici o vorbă
a făcut-o.
răspunsu-i-am prin zâmbet
prin zâmbet de moarte
i-am
Cenușiu sus
Negru jos
- și la mijloc vidul.
Încercăm să-l umplem
...
E mult mai greu
să te cațeri pe vârf.
De ce să nu ne aruncăm în prăpastie?
Ne netezim creierele
ca să prindem viteză
Dorm și știu că trebuie să mă trezesc
timpul se naște cu prima mea clipire.
Îmi ridic oasele obosite și încep să caut
e întuneric.
Unde-mi e cuțitul
unde e cuțitul bătrânului Iona?
Ciotul
Demult credeam că sunt lut,
lut în mâinile Tale.
Acum știu.
Lamă sunt. Cuțit ascuțit
ce taie lutul și îi dă formă,
ce taie carnea și îi dă viață.
La sfârșit rămân doar eu, tocit,
Lucind curat
Albinuță, albinea
Unde ești tu, draga mea?
Soarele rotund și mare
și de moravuri usoare
Cuibul ți l-a încălzit
și pe tine te-a trezit.
El afară te-a chemat
și cu tine s-a jucat.
Pentru
Vântul îmi spală fața cu lacrimi
Își zgârie mâinile în barba mea.
De ce el?
De ce nu tu, iubita mea?
Cea care nu mai vii...
Pentru tine mi-aș smulge fața, masca,
Veșmintele și pielea mi le-aș
De ce bat clopotele?
De emoție.
Emotie? Emotia cui? A cerului?
Nu. A pamantului
cand isi inalta ochii spre cer,
caci clopotele bat atunci cand pamantul
priveste spre cer (Cu frica, cu speranta.
Aici câmpia se întinde până la cer
și totul aleargă pe ea.
Și caii, ciulinii
și eu.
Ropotul este muzica dulce a cerului
Muzică umplând tăcerea singurătății noastre
De care fugim
Acum,
Te-aș fi putut înjunghia cu o vorbă
te-aș fi putut zdrobi cu un surâs.
Þi-aș fi putut smulge inima din piept plecând.
Dar n-am făcut-o.
Am preferat să
Mă înjunghii cu altă vorbă
să mă
Asfințit în două etaje:
de flăcări și de mare.
Eu sunt umbra ta,
a zmeului ce se târăște rănit
cu ploaia curgându-i din vine.
Ileana cea cu plete de raze
îi scapă din brațe în mare.
Și
Trebuie să mă trezesc din dulcea agonie a visării
La care m-am condamnat precum Zeus pe Prometeu.
Trebuie să-mi încord mușchii obosiți ai voinței
și să rup lanțul în care brațul gândului
Este
Eu sunt o corabie
cu catargele rupte.
Cârmaciul e orb, nu vede compasul.
În negura groasă (nici fulger străluce)
eu clopotul meu îl bat în zadar.
Nimeni n-aude, nimeni n-ajută
Când el nu e
Iertați-mă, voi toate,
femei ce v-am făcut
s-așterneți drum de lacrimi
către al meu mormânt.
Iertați-o și pe aceea
dintre voi cea care
v-a răzbunat iubirea
(a voastră) mult prea
