Sari la conținutul principal
Poezie.ro

Solara

Mintea-mi fierbe sub razele tale ca un stârv putred într-un șanț plin pe jumătate cu nămol. În jurul meu roiesc zeci de muște gânduri pe care nu pot să le-alung. Din când în când strivesc câte

ABAdrian Boruga
0
0

Gol

Cenușiu sus Negru jos - și la mijloc vidul. Încercăm să-l umplem ... E mult mai greu să te cațeri pe vârf. De ce să nu ne aruncăm în prăpastie? Ne netezim creierele ca să prindem viteză

ABAdrian Boruga
0
2

Joc de copii

Albinuță, albinea Unde ești tu, draga mea? Soarele rotund și mare și de moravuri usoare Cuibul ți l-a încălzit și pe tine te-a trezit. El afară te-a chemat și cu tine s-a jucat. Pentru

ABAdrian Boruga
0
0

Sacrificiu

Vântul îmi spală fața cu lacrimi Își zgârie mâinile în barba mea. De ce el? De ce nu tu, iubita mea? Cea care nu mai vii... Pentru tine mi-aș smulge fața, masca, Veșmintele și pielea mi le-aș

ABAdrian Boruga
0
2

Clopotele

De ce bat clopotele? De emoție. Emotie? Emotia cui? A cerului? Nu. A pamantului cand isi inalta ochii spre cer, caci clopotele bat atunci cand pamantul priveste spre cer (Cu frica, cu speranta.

ABAdrian Boruga
0
2

Aici, acum

Aici câmpia se întinde până la cer și totul aleargă pe ea. Și caii, ciulinii și eu. Ropotul este muzica dulce a cerului Muzică umplând tăcerea singurătății noastre De care fugim Acum,

ABAdrian Boruga
0
2

Frica

Te-aș fi putut înjunghia cu o vorbă te-aș fi putut zdrobi cu un surâs. Þi-aș fi putut smulge inima din piept plecând. Dar n-am făcut-o. Am preferat să Mă înjunghii cu altă vorbă să mă

ABAdrian Boruga
0
0

Oricum, aceeași...

Asfințit în două etaje: de flăcări și de mare. Eu sunt umbra ta, a zmeului ce se târăște rănit cu ploaia curgându-i din vine. Ileana cea cu plete de raze îi scapă din brațe în mare. Și

ABAdrian Boruga
0
0

Rugă păgână

Femeie tu ești templul în care îmi înalț rugăciunile. Rugăciunile mele păgâne Rugăciunile împlinirii de doi.

ABAdrian Boruga
0
2

Trebuie

Trebuie să mă trezesc din dulcea agonie a visării La care m-am condamnat precum Zeus pe Prometeu. Trebuie să-mi încord mușchii obosiți ai voinței și să rup lanțul în care brațul gândului Este

ABAdrian Boruga
0
1

În furtună

Eu sunt o corabie cu catargele rupte. Cârmaciul e orb, nu vede compasul. În negura groasă (nici fulger străluce) eu clopotul meu îl bat în zadar. Nimeni n-aude, nimeni n-ajută Când el nu e

ABAdrian Boruga
0
0

Ruga

Iertați-mă, voi toate, femei ce v-am făcut s-așterneți drum de lacrimi către al meu mormânt. Iertați-o și pe aceea dintre voi cea care v-a răzbunat iubirea (a voastră) mult prea

ABAdrian Boruga
0
0
Toate cele 12 poezii sunt incarcate