M-am lăsat de moarte

Și din și cu din cireșe umblă pe la gard de peste soarele purtând adidași razele lele legate-n feșe dintr-o depărtare-n alta zis-am despre tot ce mișcă cum despre urzici urzică o femeie mă despică și împarte jumătate pe mine mă

ori din ori dedinspre așezarea unui alt pornit la drum bărbat când pe scaun este pus la răsturnat să stea dreptrotund pământul da pe scaun el pământul să-l încheie la șireturi lumea și se-mparte la jumate pe tine te

măsurăm cu piciorul șapte pași fiecare rază fiecare fașă se dă înapoi luminătorului se așează pe scaun pământul și-l încheie la șireturi desigur cuvântul

e bine așa

mi-e dor să vii acasă la tine mi-e sete acolo să plec și împreună să trecem într-o zi peste podul acela parcă bruclin știi bine știe știe și el ce mult sunt fericit că mă suni și că răspund iată iubito ești varză și sunt

em nebuni la pătrat

m-am lăsat de fumat și de moarte mai ales la magazinul din centru una cu țâțele mari a aflat din ziare că mă iubești și a zis uite al dracului și poetu ăsta ai fost amânat de uniune că nu ai trei cărți de poezie ci numai două și dom manolescu a zis să aștepți și eu aștept fericit că dacă m-am lăsat de moarte am vreme să-l strig pe numele mic pe numele mic pe numele mic să-l strig pe Dumnezeu

ce frumos e pe afară din timp știi mi-e teamă de mama și de sorela aia a ta mișto și dibace cu viața că eu cum sunt nu par om serios da tu ai văzut doar că merg prin ploaie ca unul ce se arată hotărât să te iubească cu mâinile și cu semafoarele alea după care ne rotim uneori cu vecinii tăi de oraș care se uită mirați a frumos

și din oră se arată limpede la căpătâi singurul minut al acestui nimănui doar a noastră doar a noastră dragostea noastră