Nicolae Popa

Îmi place că aici încerci un alt registru, cauți să te regăsești într-o tonalitate mai puțin patetică sondând poetica cotidianului!

Cred că aceasta este secvența cea mai reușită:
\"să-mi mai tai cîteva stele,
sub altă formă
(mi-a plăcut să tai bucăți din univers
pentru a le umple de sensuri noi)
și să le păstrez în același sertar,\"

Să respire cineva cu aerul ființei tale!

Plăcut mult!

Prima strofă e un poem integru. Și chiar un poem foarte reușit.

M-am lăsat sedus cu adevărat după ce am străbătur pâlcul de păpuriș:

\"firav se-anunță ceasul
lovindu-și tăcerile
departe.\"

Superbă imagine. Felicitări!

Te rog, fără:

\"putrezite
de ani\"

E un poem mult prea frumos și suficient de trist în largul acestei frumuseți pentru a-l contamina cu putreziciunea.

A, și dacă nu-ți par prea pretențios, aș scoate și ultimul cuvânt/vers.

Plăcerea lecturii rămâne de partea mea!

Poemul începe incitant, provocator, miza pe ironie și paradox e bine aleasă, și chiar m-am lăsat prins, acaparat, însă numai pe acest segment:

\"Mi-e teamă
și nu știu de cine să mă sperii…
de care colț de noapte sau de zi,
de care eu..\"

Mi-ar plăcea să insiști pe această notă și să construiești un poem din cel puțin zece rânduri... Curaj!

Marina,Am impresia că ceva te oprește la jumătate de gând, la prima creionare a uneiimagini, la început de zămislire a ceva care să te reprezinte cu adevărat doar pe tine. În plus, se pare că te complaci în dădăcirea tristeții! Dă-o naibii! N-o mai alinta atâta! Bate-ți puțin joc de dânsa și-ai să vezi că poezia conține și multă seninătate!

Ca expresie poetică ești convingătoare aici:
\"se surpă zidiri de lumină\"
și
\"tăcut adie a moarte
pupila țintită spre cer\"

Se pare că aici, în aceste patru versuri, sunt urme de poezie:


\"pastel de oameni
pierduți printre stele
pastel de pași
pierduți în praf\"

Curaj, lecturi și răbdare!

Ecaterina,
Lapovița care țăcănește acum în gemul meu și pe care, probabil, o auzi și tu la geamul tău, insistă să-ți transmit că poemul tău e pe cale să devină o bijuterie,
în sensul că în cele dinurmă ar putea să sune așa:
iar când ajung la
coaja lămâiei (...)
simți cum parcă
noaptea se dezbracă
mai sus de pervaz
și chiar de n-ai stat sub
cerul ud
îți picură stropii din păr
ca și cum ai fi parte
din cerul acela
și-ai vrea să rămâi
sub coaja lâmâiei
în dragoste
o floare care să-și strângă
puternic
petalele împrejaur
și doar dimineața
să înflorească

Plăcut! Finețe de dimineață!

Am citit de cel puțin 5 ori aceste versuri.

\"am ucis și am fost ucisă
nu poți ști mai nimic
despre cum am ajuns aici
după ce am trăit o iarnă întreagă
într-o lebădă cu totul și cu totul din gheață\"

Le mai citesc încă o dată, acum cu voce în crscendo! E ceva! Mă simt lungindu-mă și îmbrățișind un gât de lebădă!

\"am ucis și am fost ucisă
nu poți ști mai nimic
despre cum am ajuns aici
după ce am trăit o iarnă întreagă
într-o lebădă cu totul și cu totul din gheață

Superb!

Un discurs acaparant, cursivitate de respirație poetică autentică, imaginile se succed perfect motivate de ideile puse în joc, totul face ca sentimentele să fie tagibile, cel mai relevat segment fiind acesta:
\"desigur, nu ți-am spus niciodată despre pasiunea mea pentru
orele pierdute așteptând să-mi crească părul lung,
cât mai lung, să nu se mai audă nimic în jur decât cum îmi crește părul
mai lung mai lung mai lung până la tine,
de ce ți-aș spune vreodată așa ceva?\"
..........
ce poate fi mai frumos de atât,
spune-mi, ce.

Penultima strofă ar mai putea fi cumva lipesită.

Nu ca aș ține cu tot dinadinsul sa ma leg de ceva, să-i caut neapărat o hibă acestui poem deosebit, care chiar m-a surprins prin autenticitatea spațiului vizionar, dar mi+ar placea sa sfarșească așa:
\"ne-am pierdut urma,
dar a rămas focul perpetuu,
amorul în regia naturii\". Fără...

M-am simțit cumva pierdut când am trecut mai ales prin aceste locuri:

\"aceste degete căutînd, căutînd
mă vor găsi oare?
în adîncuri
unde funiile se termină
unde lumina e mai subțire
decît o ultimă suflare\"

Un poem bine echilibrat in densitatea lui emotiva!Felicitari!

Radu,
Multam pentru acest poem,
dedicat, sper, mie>
\"patria munților de oase și veșnicia sufletului de basarabean plutind peste matricea tărîmului cu geometrii variabile ca un duh deasupra apelor.

Alexandra,
\"prin locurile acestea\" plantăm doar înțelegeri de sine. În resut, poezia e doar înțelegere de noi. Multumiri pentru plăceri de lectură reciprocă.

Florina,
Nimic mai adevărat decât această comunicare dintre noi.

neculai,
După cum totu-i degeaba
Printre trecătoare stele,
neculai, asta e treaba:
totu-i între ghilimele!

Aici toate te îndeamnă/provoacă să deschizi cartea. Sunt si eu nerabdator să+i simt foșnetele paginilor, să-i văd literile imprimate pe celuloză, să-i captez înțelesurile cuvintelor de la un vers la altul... Dar toatea astea se vor întâmpla după ce ne vom vedea la față, eu și cartea, într-o librărie. Deocamdată contactul cu poemele îmi este stimulat nu doar de gaprecierile Anei Blandiana, ci și de onirismul imaginii de pe copertă, unde viziunile poetului, pictorului și omului cu voce și ghitară care este Andrei Gamarț, aduc profunzimile la suprafață.

Felicitări Ioanei, felicitări și lui Andrei!

Concentrație maximă, până la uitare de sine, pe acest segment:

filon de miere
polenizez
florile de mușețel
cu gustul unui sărut
exploratorul acestui loc
sacru
unde mă savurezi

Pssss!

\"aliona nu știe nimic din toate astea
iese în grădină
taie soarele cu un fierăstrău
se plimbă pe câmpii dincolo de cearceafurile puse la uscat

adoarme adesea în hamac
tot mai aproape de mare\"

Exscpționale versuri, cu me zice pe la Chisinau:

\"la avizier
nicio lacrimă\"

\"a intrat un înger frumos
în inima mea
a deschis toate ușile pe rând\"

\"corpuri din gânduri
poate chiar asta suntem cu adevărat\" poate chiar făcătura noastra umană e un gand al cuiva, precum \"un vis al morții eterne e viața lumii întregi\" (citat din memorie)

\"de când mă știu port în respirație alegerea
pecetea tainei (probabil așa simțeau toți cei acoperiți)
dintr-o galaxie deloc complicată\"

\"deloc complicatul\" e esența celor mai complicate și alabbicat+sofisticate lucruri. Prin \"deloc complicat\" te speli dimineața pe față, iar seara îți speli picioarele alergătoare întru mișcarea propriului organism

\"dezleg ceva
măcar ducă-se orice tulburare
stare imposibilă de eludat
în fizionomia zilei
când îți îndrepți gândurile spre mine \"fizionomia zilei\" contează. Mai ales în contextul fizionomiilor noastre, care fac ziua sa fie plină de fizionomii. Iar dezlegarea a ceva, gîn tandem cu \"dezbodarea înnodării\" a lui Mânăscurtă Ioan,dă expresie poetică cotidianului.

\"apropie-te
vezi răsăritul prin piele\" M-am apropiat și am văzut răsăritul.

Stea!

Personal am sters acest text, desi fusese pus la recomandare. L-am șters pentru că nu se lipea de el nici un comentariu și, prin urmare, nu-i stătea bine la \"R\". În sensul că, mă rog, nu-i stă frumos unui text ditamai recomandat fără nici o vorbă sub postament, nici măcar ca epitaf. Dar trimit sincerele mele mulțumiri editorilor că l-au repus în pagină. E un text-poem care mă bântuie, în diferite variante, de peste zece ani. Sper să-l pun pe labe pe hârtie, ca să fie pus pe labe definitiv, într-un viitor volum tipărit.

Oricum, mulțumirile mele întru frățietate de aprecieri cu Liviu Nanu