cupidonada

Nu ca aș ține cu tot dinadinsul sa ma leg de ceva, să-i caut neapărat o hibă acestui poem deosebit, care chiar m-a surprins prin autenticitatea spațiului vizionar, dar mi+ar placea sa sfarșească așa:
\"ne-am pierdut urma,
dar a rămas focul perpetuu,
amorul în regia naturii\". Fără...

zis și făcut.

se poate să nu fie potrivită satana acolo.
nu e prima dată când comit discrepanțe. de asta recurg imediat la înlăturarea acelui mic episod.

mulțumesc.

articolului nehotărât în pen. strofă, v.2, asta pe lângă faptul că dpdv fonetic sună ciudat(un soare-unsoare). cu articol hotărât sau fără nici un fel de articol, ar suna mult mai bine.

Finalul aduce o notă originală în text, dar nu mi-a plăcut începutul. mi se pare cumva brutal ca și mod de exprimare și inestetic. S-ar putea să mă înșel, dar cred că cuvinte gen: dihanie, jupuită, amor etc. etc. nu mai au ce căuta în poezie... poate numai în proză. Una peste alta, un text destul de slăbuț.

Doar o părere,
Eugen

P.S.Am observat că și în alte texte de ale tale faci uz de cuvinte arhaice și regionalisme, care dau textului un aer ușor desuet.Sincer, în locul tău, aș face un mic efort și m-aș descotorosi de ele.

no problem, la soare, pot renunța la articol, deși, e bine să știm că ți-a sunat ciudat ție și că în cazul de față, totul depinde de cum citești, cum vrei accentul și ce urmărești.
cum începutul care ar fi inestetic nu sunt de acord. dihania, în accepțiunea mea, se poate îngustă, este un cuvânt senzual. și poetic. mai ales amorul. am putea pune jupuiala la îndoială, deși, textul meu nu merită, pentru că așa cum zici, e slăbuț, subliniez, pentru tine.

tot ce întrebuințez, arhaisme, regionalisme, savanterii sau inepții, sunt cuvântul meu și felul meu de a spune și nu renunț la mine.

Silvia, închipuie-ți că reciți textul la un cenaclu, iar cei care te ascultă nu l-au citit niciodată și nici nu-l au în față. Am precizat mai sus că dpdv fonetic sună ciudat, în sensul că „soarele” cu art. nehotărât „un” în față se aude astfel: „unsoare”.
În ceea ce privește arhaismele/regionalismele, nu credeam că te reperezintă într-atât de mult, încât simplul fapt de a renunța măcar la o parte din ele, ar însemna să renunți la tine însăți. În consecință, îmi cer scuze pentru deranj și te-aș ruga să nu iei în serios tot ce-am zis mai sus.

Eugen.

interesant mod de a privi către, de a intra efectiv în miezul lucrurilor...
\"iubirea noastră era o junglă,
cu liane și mlaștini și eu umblam\" - aici m-a atras acel \"și eu umblam\", cuvânt care mi se pare esențial, practic singura fărâmă de... speranță :).
poate că nu e un text de citit la un... cenaclu, e pur și simplu un balans între înăuntru și afară, apoi o detașare și lăsarea naturii șă ducă la final piesa aceasta veche, veche...
\"cupidonada\" pare o călătorie prin iubire, dar fără de un el, un drum nefiresc printr-o casă cu pat dublu de unul singur. poate în așteptarea săgeților :)

numai bine,
alex

p.s. - listen to
http://www.youtube.com/watch?v=0FC2ua02vfE&feature=BF&list=QL&index=9