Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

poezia unui rit aiurea

2 min lectură·
Mediu
astăzi, lumina aleargă în jurul ei de ca și cum
dacă s-ar prinde vreodată pe sine, am rămâne
fără muzică bună, fără lăutarii veseli care cântă
despre idilele cu majusculă; și asta ar fi din cale-afară
de trist.
prietenii mei se uită la mine ca la o ceașcă de cafea, de azi
împărțim terminațiile soarelui ca pe niște foi goale.
poeziile mele seamănă mereu cu tine și chiar dacă s-ar contopi,
ar face-o undeva aproape de cercurile din care m-am născut.
tu nu vezi că încerc să îți scriu
o poezie și nu merge pentru că nu ești aici?
sunt atât de sensibilă acum, dar numai acum,
numai acum. peste poezia asta o să fiu ca nouă și
n-o să mă mai gândesc decât că mi-ar plăcea să fim
într-o zi ceva de genul eu mai mult tu și tu să
asculți muzica mea matinală.
desigur, nu ți-am spus niciodată despre pasiunea mea pentru
orele pierdute așteptând să-mi crească părul lung,
cât mai lung, să nu se mai audă nimic în jur decât cum îmi crește părul
mai lung mai lung mai lung până la tine,
de ce ți-aș spune vreodată așa ceva?
îmi seamănă minusculele astea atât de mult încât le confund uneori
cu un soare colorat aleatoriu care-mi crește undeva între sunetul
tirurilor care mângâie trotuarele zi de zi și tine. ce poate fi mai frumos de atât,
spune-mi, ce.
poate doar când realizezi că eu chiar încerc să spun ceva aici și niciodată nu
crezi asta decât după ce experimentăm orbește.
034.665
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
254
Citire
2 min
Versuri
27
Actualizat

Cum sa citezi

Alexandra Onofrei. “poezia unui rit aiurea .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandra-onofrei/poezie/13974814/poezia-unui-rit-aiurea

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@nicolae-popaNPNicolae Popa
Un discurs acaparant, cursivitate de respirație poetică autentică, imaginile se succed perfect motivate de ideile puse în joc, totul face ca sentimentele să fie tagibile, cel mai relevat segment fiind acesta:
\"desigur, nu ți-am spus niciodată despre pasiunea mea pentru
orele pierdute așteptând să-mi crească părul lung,
cât mai lung, să nu se mai audă nimic în jur decât cum îmi crește părul
mai lung mai lung mai lung până la tine,
de ce ți-aș spune vreodată așa ceva?\"
..........
ce poate fi mai frumos de atât,
spune-mi, ce.

Penultima strofă ar mai putea fi cumva lipesită.

0
@dorin-cozanDCdorin cozan
imi place secventa cu parul, chiar daca, imagistic vorbind, nu e noua.
nu prea e discurs poetic in rest, desi declaratia de amore e ok
0
@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
În poeziile tale se prefigurează ființa iubitului care se circumscrie cercurilor ființiale personale.
Despărțirea diluează mesajul poeziei, însă transfigurează lumina ei care aleargă în jurul versurilor sensibile.
0