Poezie

Golul citadin

sărută-mă cât mai e timp

1 min lectură·12 august 2009

Mediu

oamenii de la oraș

au învățat cu timpul

să mănânce resturi,

să golească farfurii

și suflete,

așa cum fac și câinii.

au învățat să se uite îndărăt

când vine vorba de ceva,

mic, neînsemnat,

precum o muscă chinuindu-se

să iasă printr-o portieră

întredeschisă.

au învățat să meargă

pe sfoară, cu sufletul închis

și să suspine și să dorească

din ce în ce mai mult.

au învățat și că nu se știe

dacă noaptea are limite sau nu,

pentru că oricât ar încerca să le găsească,

mereu ele îi găsesc pe ei,

goi,

aproape adormiți, surâzând,

ocupându-se cu lucruri mici,

precum săruturi.

001.547

Alexandra Onofrei. “Golul citadin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandra-onofrei/poezie/13901319/golul-citadin

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.