NPNicolae Popa
Verificat@nicolae-popa
Buda, Chisinau
„Puterea cuvantului”
Biografie în formare. M-am născut undeva unde ar fi o crimă să nu scriu și, cu atît mai rău, să scriu prost... sau mai prost decît se obișnuiește în general! Așadar, născut la Buda, r-nul Călărași, fostul județ Lăpușna, Basarabia & RSSM @ R. Moldova, chiar pe 13 februarie 1959…
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
ecaterina,
Am impresia că e cel mai bun text al tău. Însă l-ai aranjat nu știu cum de-a curmezișul. Accentele logice nu se suprapun. L-am simțit/înțeles abia la a doua lectură. Abia aștept să pun stea, dacă așa ceva de mai interesează, însă există cîteva „șchiopătări”: „selfului” – șefului? „ei tot au inimă” calc din rus., corect: au și ei inimă – simplu și nedureros; după „doar” nu poate ca să iziste virgulă; iar dacă pui accentul invers nu poți pune virgulă nici înainte de „doar”... Plus nonsensul din final: „mai și miros ca una/toate a dumnezeu.” Oricum, nu mă las de ideea/senzația că aceasta este una din poeziile tale cele mai bune. Am să și-i pun stea dacă...
Am impresia că e cel mai bun text al tău. Însă l-ai aranjat nu știu cum de-a curmezișul. Accentele logice nu se suprapun. L-am simțit/înțeles abia la a doua lectură. Abia aștept să pun stea, dacă așa ceva de mai interesează, însă există cîteva „șchiopătări”: „selfului” – șefului? „ei tot au inimă” calc din rus., corect: au și ei inimă – simplu și nedureros; după „doar” nu poate ca să iziste virgulă; iar dacă pui accentul invers nu poți pune virgulă nici înainte de „doar”... Plus nonsensul din final: „mai și miros ca una/toate a dumnezeu.” Oricum, nu mă las de ideea/senzația că aceasta este una din poeziile tale cele mai bune. Am să și-i pun stea dacă...
Pe textul:
„Fiecare zi e o încercare" de Ecaterina Ștefan
0 suflu
ContextFlorin,
Plecăciuni pentru evocare!
Plecăciuni pentru evocare!
Pe textul:
„Ion Stratan (1955-2005)" de Florin Hălălău
0 suflu
ContextNu cred că m-a văzut la față cînd mi-a turnat o vodcă la mici, lîngă MuzLit, poate în speranța că eram eu în stare să-l văd la față. Eu știam că e Stratan în speranța că și el știa ceva mai mult decît că eram venit acolo \"de la ruși\". Mai mult nu ne-am văzut niciodată. Însă nu am nici o îndoială că ne vom revedea!
Pe textul:
„Ion Stratan (1955-2005)" de Florin Hălălău
0 suflu
ContextLuna,
Îmi place felul acesta de a scrie cu subtilități, urmărind curcubeul unei parabole, totul întîmplîndu-se însă pe linia povestitului. Nu prea cred în poemele care își sugrumă naratorul. Nostalgie și emoții curente în acest text al tău. Crengile, vîntul, cuvîntele, ochii, oglinda - ce miraculoasă încrengătură!
Felicitări!
Îmi place felul acesta de a scrie cu subtilități, urmărind curcubeul unei parabole, totul întîmplîndu-se însă pe linia povestitului. Nu prea cred în poemele care își sugrumă naratorul. Nostalgie și emoții curente în acest text al tău. Crengile, vîntul, cuvîntele, ochii, oglinda - ce miraculoasă încrengătură!
Felicitări!
Pe textul:
„apocalipsa pe mut" de Luna Tudor
0 suflu
ContextMahmoud,
Felicitările mele. În ultima perioadă eștii într-o formă de zile mari. Și acest poem expiră vigoare și echilibru artistic. Profunzimea e și ea la ea acasă aici.
Asta am vrut să-ți spun!
Felicitările mele. În ultima perioadă eștii într-o formă de zile mari. Și acest poem expiră vigoare și echilibru artistic. Profunzimea e și ea la ea acasă aici.
Asta am vrut să-ți spun!
Pe textul:
„Perna*" de Djamal Mahmoud
0 suflu
Context...frumos și profund spus.
Ada,
Din peisajul tău te iarnă am ales ghiața. Fragmentul acesta m-a copleșit și m-a făcut să fiu mai atent la textele tale. Dar iată fragmentul:
\"M-am culcat cu fața pe gheață, mă văd în ea și ea se vede în mine. Oglindesc o altă dorință de oglindire, mă simt și mai... Râd de gheață, ea ocupă spațiu, e nebună! Și ea se simte vinovată, ar vrea să fie normală... Iar eu aș vrea să fiu nebună. Nu mi-e tocmai dragă gheața asta, are o undă de purgatoriu în ea, iar pe mine nimeni nu m-a vestit de sfârșit. Și totuși ea-i alegerea mea. Între mine și ea nu este spațiu. Nimeni și nimic înafară de noi nu știe ce oglindim...\"
În general, părerea mea despre întregul text este bună, însă ceva mai multă concentrare ar face-o să fie foarte bună! Oricum, aprecieri!
Ada,
Din peisajul tău te iarnă am ales ghiața. Fragmentul acesta m-a copleșit și m-a făcut să fiu mai atent la textele tale. Dar iată fragmentul:
\"M-am culcat cu fața pe gheață, mă văd în ea și ea se vede în mine. Oglindesc o altă dorință de oglindire, mă simt și mai... Râd de gheață, ea ocupă spațiu, e nebună! Și ea se simte vinovată, ar vrea să fie normală... Iar eu aș vrea să fiu nebună. Nu mi-e tocmai dragă gheața asta, are o undă de purgatoriu în ea, iar pe mine nimeni nu m-a vestit de sfârșit. Și totuși ea-i alegerea mea. Între mine și ea nu este spațiu. Nimeni și nimic înafară de noi nu știe ce oglindim...\"
În general, părerea mea despre întregul text este bună, însă ceva mai multă concentrare ar face-o să fie foarte bună! Oricum, aprecieri!
Pe textul:
„Iarna" de Ada Albu
De îmbunătățit0 suflu
ContextAm devenit și mai atent cînd am ajuns la \"locul / intercostal suficient de mare în care să / port această inimă\". Apoi mi-am pipăit propriul loc intercostal cînd am citit următoarele:
\"aici miroase a prăjeală și-n fumul acesta,
aproape că mă înec, sunt totuși parcă
prea multe bucăți din cord, tăiate și puse
la fript\"
Un poem dens, dublat de o gravitate acaparantă! Mulțumesc pentru plăcerea lecturii!
\"aici miroase a prăjeală și-n fumul acesta,
aproape că mă înec, sunt totuși parcă
prea multe bucăți din cord, tăiate și puse
la fript\"
Un poem dens, dublat de o gravitate acaparantă! Mulțumesc pentru plăcerea lecturii!
Pe textul:
„măsură pentru cord" de Adina Ungur
0 suflu
ContextPetre,
Îmi place felul acesta al tău de a da culoare inexistenței. Am simțit furnici pe spate mai ales în dreptul acestor rînduri:
\"câinii aleargă în ploaie
e timpul să te înfricoșezi
în pământ se zvârcolesc răspunsuri\"
Și mai groaznic ar fi dacă am putea citi \"atât de liniștiți\" acest poem. Aprecieri și multă inspirație în continuare!
Îmi place felul acesta al tău de a da culoare inexistenței. Am simțit furnici pe spate mai ales în dreptul acestor rînduri:
\"câinii aleargă în ploaie
e timpul să te înfricoșezi
în pământ se zvârcolesc răspunsuri\"
Și mai groaznic ar fi dacă am putea citi \"atât de liniștiți\" acest poem. Aprecieri și multă inspirație în continuare!
Pe textul:
„boceli pe parpalac" de Fluerașu Petre
0 suflu
ContextElena,
Un poem deloc monoton. Nici vorbă de presimțirea vreunui sfîrșit, cel puțin din perspectiva sufletului care scrie și simte așa! Plăcut! Aprecieri!
Un poem deloc monoton. Nici vorbă de presimțirea vreunui sfîrșit, cel puțin din perspectiva sufletului care scrie și simte așa! Plăcut! Aprecieri!
Pe textul:
„Sfâșieri" de Elena Mladinovici
0 suflu
Contextiarba scurtă de mare și frigul din vele
mișcătoare, tu, mare neagră despre care tot
zic ăștia la emisiuni că ești roșie
- sînge de algă. ți le arăt. acceptă să intri cu mine
în baraca paznicului de bărci de la eforie
vei vedea crima cum varsă secretul în carne
și din eurihaline, anadrome, stenohaline
țîșnește liniștea rece
s.a.m.d.
mișcătoare, tu, mare neagră despre care tot
zic ăștia la emisiuni că ești roșie
- sînge de algă. ți le arăt. acceptă să intri cu mine
în baraca paznicului de bărci de la eforie
vei vedea crima cum varsă secretul în carne
și din eurihaline, anadrome, stenohaline
țîșnește liniștea rece
s.a.m.d.
Pe textul:
„livada de vipere" de corina dragomir
0 suflu
ContextAdela,
E greu. Greu de tot sa mai si comentezi ceva. Literatura uneori sucomba in viata de toate zilele. Si asta e chiar literatura. Din pacate, la acest club internet nu am diacritice. Adica nu are Clubul. Eu pun, oricum, stea! Cu super aprecieri pentru talentul tau deja plauzibil incepind cu aceste versuri:
- nimeni nu se îndreaptă spre cimitirul acesta.
semințele nu au dat lujeri. rădăcinile
s-au împietrit în adânc sub case. în praguri
mere golite de viermi. și zidurile
abia se mai țin. satul întreg e o gură de babă
știrbă.
Stea!
Oricum, poezie va mai exista pe pamant...
E greu. Greu de tot sa mai si comentezi ceva. Literatura uneori sucomba in viata de toate zilele. Si asta e chiar literatura. Din pacate, la acest club internet nu am diacritice. Adica nu are Clubul. Eu pun, oricum, stea! Cu super aprecieri pentru talentul tau deja plauzibil incepind cu aceste versuri:
- nimeni nu se îndreaptă spre cimitirul acesta.
semințele nu au dat lujeri. rădăcinile
s-au împietrit în adânc sub case. în praguri
mere golite de viermi. și zidurile
abia se mai țin. satul întreg e o gură de babă
știrbă.
Stea!
Oricum, poezie va mai exista pe pamant...
Pe textul:
„Blestemat" de Adela Setti
0 suflu
Contextkarla,
cu aprecieri deosebite:
Străzile au glasuri de jivine,
Fuge goală pe dunga subțire a ochilor,
Nu mănâncă, nu doarme, nu bea,
E străvezie,
cu aprecieri deosebite:
Străzile au glasuri de jivine,
Fuge goală pe dunga subțire a ochilor,
Nu mănâncă, nu doarme, nu bea,
E străvezie,
Pe textul:
„Ea vine de pe străzi" de karla zercicov
0 suflu
ContextMi se pare îndrăzneț acest text al tău. Dar îndrăzneț fără măsură. Excesiv de îndrăzneț, pînă la sentimentalism și devotament ca în textele pentru manele! Voi mai trece pe-aici pe la tine! Multă inspirație!
Pe textul:
„Și, dacă" de copacean igor
De îmbunătățit0 suflu
ContextCarmen-Manuela,
Stil alert, imagini și idei conturate cu eleganță, descătușări verbale inedite („la marginea pădurii beau din somnul tău / umbrele îmi stau bine aranjate pe trup”), sentimente dozate cu măsură (strofa „mîine”). Pe scurt, aprecieri! Te voi mai citi!
Stil alert, imagini și idei conturate cu eleganță, descătușări verbale inedite („la marginea pădurii beau din somnul tău / umbrele îmi stau bine aranjate pe trup”), sentimente dozate cu măsură (strofa „mîine”). Pe scurt, aprecieri! Te voi mai citi!
Pe textul:
„Stările mele de agregare" de Carmen Sorescu
0 suflu
Context... pendulând în spatele minitorului.
Alberto,
Îmi place, în primul rînd, coerența acestui text. În al doilea rînd – perfecta racordare a ideii de sinucidere la vioiciunea piticilor. În al treilea – bucuria de a fi în viață scriind. Felicitări!
Respirație/inspirație cît mai profundă în continuare!
Pe textul:
„poezie cu pitici" de Albert Cătănuș
0 suflu
ContextDan,
Ai descris uimitor de exact chiar starea de depresie. Mai ales în primele două strofe. Totul iese la suprafață și, totodată, se ascunde. Sertarul cu cearcăne și riduri se deschide de dragul unei „operații inestetice”, trandafirii zîmbesc „strîmb / printre paharele sparte”. Impui o anumită stare de crepuscul sentimental care însă – părerea mea! – lunecă în ultimele două versuri în pur sentimentalism. Eu cred că tot ce mai poți adăuga la universul depresiv de mai sus e doar această constatarea „că post-depresie / iubita mea este întotdeauna mai frumoasă / decât înainte”.
Aprecieri! Sigur, voi mai trece pe aici!
Ai descris uimitor de exact chiar starea de depresie. Mai ales în primele două strofe. Totul iese la suprafață și, totodată, se ascunde. Sertarul cu cearcăne și riduri se deschide de dragul unei „operații inestetice”, trandafirii zîmbesc „strîmb / printre paharele sparte”. Impui o anumită stare de crepuscul sentimental care însă – părerea mea! – lunecă în ultimele două versuri în pur sentimentalism. Eu cred că tot ce mai poți adăuga la universul depresiv de mai sus e doar această constatarea „că post-depresie / iubita mea este întotdeauna mai frumoasă / decât înainte”.
Aprecieri! Sigur, voi mai trece pe aici!
Pe textul:
„emoție voluntară" de herciu
0 suflu
ContextDan,
Și pentru că, de bună seamă, „doar obiectele le pot analiza la rece”, mă tem că nu-mi reușește să concep poezia ca pe un obiect, așa că nu aș putea analiza la rece acest poem al tău. Foamea de vid se ascunde mai ales în obiecte. Urăsc obiectele. „apropierea e din piele, repulsia e din carne” Altfel zis, „placa metalică / a stărilor bizare” – asta contează! „să văd mai de-aproape / toți porii unui străin”. Îmi place tonul grav al acestui text, deși îi simt și nervurile jucăușe. Îndrăznesc să remarc și o mai accentuată stare de interiorizare în scrisul tău!
Aprecieri!
Și pentru că, de bună seamă, „doar obiectele le pot analiza la rece”, mă tem că nu-mi reușește să concep poezia ca pe un obiect, așa că nu aș putea analiza la rece acest poem al tău. Foamea de vid se ascunde mai ales în obiecte. Urăsc obiectele. „apropierea e din piele, repulsia e din carne” Altfel zis, „placa metalică / a stărilor bizare” – asta contează! „să văd mai de-aproape / toți porii unui străin”. Îmi place tonul grav al acestui text, deși îi simt și nervurile jucăușe. Îndrăznesc să remarc și o mai accentuată stare de interiorizare în scrisul tău!
Aprecieri!
Pe textul:
„teama nu mai e o palmă rece" de dan mihuț
0 suflu
ContextCe-o fi avînd toată lumea cu luna aprilie? Îmi amintesc în fugă cîteva titluri depre tristețea de april – „Aprilie spulberat”, de-o pildă, apoi aprilul lui Dan Bota ș.a. Uite că și aprilul tău e de o tristețe scandaloasă!
Trecut, citit, plăcut! (Apropo corectează versul trei din april – nu AU existat, nu?)
Trecut, citit, plăcut! (Apropo corectează versul trei din april – nu AU existat, nu?)
Pe textul:
„lunară" de Dana Mușat
0 suflu
ContextÎntr-adevăr, de data asta naratorul din mine a cedat în favoarea unui imbold de natură oarecum alchimică. Am încercat mai curînd să exprim frica decît să o descriu. Voi opera anumite schimbări în primele versuri nu mai devreme decît peste 24 de ore. Mai ales că, în afară de observația ta justă, urmează să mai adaug la versul doi: „și de palme de prunci ieșiți la plimbare””
Mulțam pentru gînduri bune!
Mulțam pentru gînduri bune!
Pe textul:
„tălpile-copite" de Nicolae Popa
0 suflu
Context