Nicolae Popa

Crăciun fericit tuturor. Vă mulțumesc pentru aprecieri și comentarii. Sigur, voi schimba cîte ceva pentru o eventuală versiune finală. Stelele m-au ajutat să-mi dau seama că E ceva aici!

Multă inspirație!

...înspre inimă!

Ioana-Camelia,
Te tot citesc, deși las destul de rar semne. Pe lîngă acest text n-am putut trece fără să menționez că îmi place la nebunie! În sensul în care mișcările lui centrifuge tind să devină centripete pentru cititorul din mine.
Felicitări! Sărbători luminoase și centripete!

\"bre\", nu \"pre\",

cum faci, pre, că poți scrie atît de bine și atît de mult? E o întrebare pe care mă tot concentrez de ceva vreme să ți-o pun. Or, nu e posibil să fii permanent inspirat, mereu gata să oferi prospețimi și originalități poetice. Mai mult decît atît. În ultima vreme chiar mă surprinzi cu noutățile tale:

\"cînd am să mai cresc
am s-o trag de păr pe tanti educatoarea care
mi-a pus bulină neagră am să-i spun
că o să ardă în focul iadului
dacă nu crede în Isus
apoi am să fur o gentuță plină cu jucării...\"

Și așa și tot așa mai departe!
Felicitări!

Petrache,
Deși mesajul acestui TEXT vine oarecum în contradicție cu accentul pe care îl pui pe POEZIE ca act cultural (deci, și poetic, nu?) sunt total de acord cu tine și admir formula pe care ai găsit-o pentru a exprima o idee atît de clară:

\"poezia este act de cultură

nu exercițiu de văruire
de batere a covoarelor
de deratizare a încăperilor insalubre
de tehnici de vânzare
a băuturilor
țigărilor
drogurilor
și sexului\"

Ai toată susținerea și admirația mea întru susținerea acestui demers!
Sărbători cît mai optimiste!

... hop și eu! \"Că și eu am pățit-o urît din cauză de pantofi, începu Profesorul.\" Da, și eu! Într-adevăr, ne întorceam de la Bălți spre Chișinău cu trenul, cam obosiți, noi cei de la facultatea jurnalism a Universității de Stat V.I.Lenin din Moldova, destul de obosiți după o \"serată-concurs\" despre opera lui Ion Creahgă, inclusiv și după o noapte dormită-nedormită, pe care o trăisem împreună cu concurenții noștri de la Universitatea pedagogică \"A.Russo\" din același or. Bălți, cînd mi-a venit să fac o glumă cu un coleg care dormea și dormea și nu voia să cînte deloc \"Un-te duci tu mielule?!\" cum cîntam noi în copartimentul nostru pentru tot vagonul. Așadar, i-am ascuns un pantof, sub banceta mea. Cînd s-a trezit la un moment dat și a dat să se încalțe găsi numai un pantof. M-a întrebat unde-i celălalt, iar eu, fără să clipesc, i-am spus că cineva i l-a aruncat peste gem. Da? s-a mirat el frecîndu-se la ochi și s-a aplecat, și-a scos pantoful încălțat deja pe picior, s-a uitat la el ca la un obiect absolut inutil și l-a aruncat peste geam. N-am mai reușit să-i spun că am glumit și că celălalt pantof zăcea sub bancheta mea. Oricum, s-a culcat pe altă ureche și a dormit calm pînă la gara Chișinău, după care am mers împreună laq căminul studențesc, el la fel de calm, deși mergea desculț! Ce vremuri, Dom-le: Bălți, Creangă, Brejnev, călătorii, pantofii...

Aprecieri, Liviu, pentru acest subiect care uite că m-a prins și pe mine îm horă!

Alice,
Poemele tale, nu știu cum se întîmplă, însă pentru mine sunt mai mult de lecturat decît de comentat. Citesc și mă tot uimesc (Dumnezeule, cacofoniile astea!) că așa ceva se poate formula și scrie. Și simt că nu sunt suficient de bine pregătit pentru a comenta ceea ce îmi place. Pot doar să citez:

\"întâi a fost ritualul
ca și când ai vedea trufele
erau undeva prin repertoar foarte la început \"

\"nu vreau să scrii nu vreau să-ți spun că
nu văd
nu se înțelege a cui pată se întinde aici
nu se pune accent
pe suflul sistolic
cum ceea ce se ține strâns
se scurge ca un iad
și nu poți să te ții cu mâinile de burtă\"

\"scormon câteva secunde
întind
suficient de inteligent
un nickname
pentru propria mea satisfacție

știu că nu știu nimic
despre bărbați
dar știu totul despre trufe\"

Cîtă frumusețe în acest poem! Probabil limba română a fost dată pe pămînt, ca parte a logosului, pentru a putea făuri asemenea poeme! Exagerez? Bine, citesc și a patra oară textul. L-am recitit. Nu-mi schimb părerea.

\"să te naști într-un port la ocean
ești sortit de-apururi plecării\"

O asemenea deschidere e cu atît mai acaparatoare de spațiu cosmic, virgulă, cu cît:

\"nimeni nu rămâne pe țărm
nici femeile și nici copiii\"

cu atît mai mult cu cît:
\"sufletele lor ascunse
în trupurile corăbiilor\"

Finalul e la fel de tînguios precum \"Cîntecul miresei\" în noaptea nunții:
\"tu stai cu picioarele în apă
și astepți o barcă
să te ducă de partea cealaltă
unde tatăl tău și cu mine
pescuim perle pentru rochia ta de mireasă\"

Acest poem a fost scris de o mînă de poet, dictat o voce de poet și gîndit de o minte poetică.

Stea!

...a nașterii întru iubire, mult mai zdrobită de toate pietrele, nu numai de toate florele, decît ne-am obișnuit să o știm. Em.V-P, se pare că de data asta ai căzut mult mai adînc în ale poeziei. E și iubita ta, proza, pe aici, încă paparazzo de mine de surprinde cochetînd suspect de fin cu poezia.
În fine, un text pe care îl trec într-o mapă specială - mapa textelor pe care îmi place să le recitesc în zilele cînd afară gardul e cît zăpada! (Cineva spunea că \"zăpada-i cît gardul\" ceea ce nu mi se pare deloc surprinzător!)
Sărbători dezlănțuite!

Radun,
Mai rar pe aici trimiteri la comentariile anterioare. Mă bucur că ai reținut ceea ce am spus mai înainte. Adevărat, cînd am zis \"ai mei\", nu aveam în vedere părinții, ci \"ai mei\" - rude și vecini. În fine, vînătoarea de cuvinte, vorba ta, continuă... Mulțam!

Ecaterina,
Îți mulțumesc pentru răbdarea ochiului tău de artist plastic de a se scufunda în albul omătului sub care mustește carnea proaspătă, aproape sîngerîndă!

silviu viorel,
Trebuie să recunosc: atunci cînd am citit pentru prima dată \"Moartea căprioarei\" (aveam 21 de ani și deputasem deja într-o antologie), rămăsesem absolut siderat că cineva putuse să scrie ceea ce parcă mi se întîmplase mie în pădurea din fața satului. Ba chiar mă cruceam cum de nu-mi venise mie să scriu așa ceva. Așadar, acest text s-ar putea să fie o reminiscență a regretelor \"de creație\" de atunci. Oricum, vorba tizului meu: Avem carne!

Uneori se scrie foarte greu (am mărturisit-o și într-un text separat aici). Uneori se scrie prin jupuire de sine. Ei, dar cu atît mai mare bucuria să descoperi că e cineva care încearcă să te înțeleagă! Am rămas plăcut surprins de felul tău de a-mi vedea scriitura! În sensul că, dacă îmi dai voie, acest comentariu este aplicabil în mare măsură și în cazul altor texte ale mele!

Sărbători alpine!

O voce răspicată, ritm alert și sigur, inspirație și stăpînire de sine care, am impresia, știe/intuiește exact ce și cum are de spus (cu excepția, în poemul dat, unui \"surplus\" de imagfinație în versul: \"Strada e strânsă ca pe un covor...\")... În rest, apreciez mai ales:

\"Acasă, tot ce-i afară se cheamă noapte
și tot ce-aduc cu mine e singurătate.\"

\"îmi inventez (ca să știu că rezist) pe lângă aerul atmosferic, un alt aer
și mă spăl cu el pe față curge pe mine intră îl pierd fuge umple fuge
cum umple melcul o cochilie, diform, gol și alburiu.\"

Un Crăciun doldora de inspirație!

Marius,
Multam pentru viziunile declanșate...
Am impresia că a păstra viul presupune a păstra eternitatea. Adică, există doar atîta eternitate, cît viu există!

Sărbători cu îmbrățișări!

...titlului total neinspirat, anost chiar, poemul este plin de savoare și denotă calități senzoriale demne de invidiat. Apropo \"cip-cirip\"-ul sună destul de aiurea și în text- Aș fi preferat \"tril\", ciripit sau orice altceva pînă la țipătul dep asăre, oricim, ceva care să nu mă ducă la sensuri peiorative...
Sărbători cît mai calme!

laurențiu enache,
Ei, chiar nu mă așteptam să descopăr că poți fi și răutăcios! Ce-ar fi să mai citești odată textul? Nimeni nu pretinde că ar fi unul genial, dar nici de șters nu e! Referitor la steluțe: uneori sunt acordate pentru a atrage atenția asupra unui text, asupra unui autor începător care nu face parte din gașcă, nu?! În fine, dacă îți face ție plăcere să pui steluțe în gol, n-ai decît! Sînt atîtea goluri în jur!

Cristi,
Mulțam pentru trecere!

...cel puțin eu nu ți-am pus nicodată stea în semn de apreciere pentru nemulțumirile tale cu lumea din care fac și eu parte!

Toate argumentele întru această stea sper să fie găsite și justificate în versurile tale citate de mine de mai sus!

Deși, în general, să știi, nimic nu poate fi învins! Nici măcar Nimicul!

Cînd ai învățat că scrisul ține doar de adevăr?:

\"nu mă va ajuta cu nimic
faptul că am știut dinainte\"

\"în fața spitalului republican sunt bănci de metal
pe care se așează bolnavii
fiecare dintre ei este sigur că
în curând se va face bine și va merge acasă își va vedea
de gospodărie va pleca iarăși la Moscova să câștige bani\"

\"uneori oamenii obosesc
pur și simplu nu mai vor să funcționeze

dacă acul de la perfuzie
nu e scos corect
din venă
poate să se scurgă
tot sângele\"

\"aștept confirmarea
în cădere se încearcă rezistența
în cădere se va afla cât de puternici suntem

aud motorul elicele se învârtesc rup crengile copacilor
sparg acoperișul de pe casa guvernului
50 de oameni la bord inclusiv echipajul
50 de măști cu oxigen și 50 de veste împăturite
avioanele zboară tot mai aproape de pământ
trebuia să urc la etajul șapte, salonul 24,
mi-era prea frică s-o văd
mi-era prea frică de mirosuri
în mintea mea o vedeam mică și albă
mai albă decât pereții salonului
mai albă decât pilulele
pe care le înghițea cu pumnul\"

O iarnă cît mai blîndă pînă la ieșire din sărbători!

Insistă și vei descoperi, nu neapărat sub aspect literar-artistic, deși și acesta contează, că în fiecare dimineață apar alte dimineți decît cele pe care le-ai întîlnit pînă azi amăgit de diminețile din trecut... Noile dimineți sunt mult mai faine și se înscriu perfect în:
\"În fiecare dimineață
fac cunoștință cu mine.\"

Frumos, proaspăt, umbrele devin mai ușoare...

...respectivul stop:
\"din ce e azi si ce nu v-a fii maine...\"
Sau, dacă nu pierzi nimic,
\"Lasa trecutul sa treaca...Lasa flacara sa arda...lasa ToT asa cum e si nu incerca sa schimbi nimic...Sau mai bine Lasa.\"

Deși, de cînd îi omenirea nimeni nu a lăsat nimic. Orice omănaș s-a apucat de cîte ceva să reziste și chiar să evoluieze. Dar asta e cam greu!
De regulă nu există decît pași înapoi!

Cu simpatie întru următoarele sărbători creștine!