Poezie
„zenit”-ul goliciunilor
parcă văd
2 min lectură·
Mediu
înconjurat dinspre toate ferestrele de cîrîit de ciori
nu mă mir că cerul încă nu are curajul să ningă,
în schimb mă mir cum de nu ți-am zis niciodată în viață „fă”
ca orice om gospodar din Moldova. Dar să-ți spun
cu ce mă ocup eu acum: demontez piuliță cu piuliță
vechiul meu aparat de fotografiat.
asta fac, fă!
demontez „zenit”-ul ce ne-a însoțit într-o vară la mare.
știi, atunci cînd tu erai la Mamaia singura în slip care citea!
„zenit”-ul făcea clic! și pescărușii se desprindeau brusc
de spatele tău, tu nici nu observai, se lepădau de tine
fixîndu-mă ca pe un perfid paparazzo!
așez pe pervaz detaliu lîngă detaliu tot \"zenit\"-ul, cercetez, amușinez,
trag cu urechea, privesc la lumina ferestrelor înțesate
de ciori întunecimile lui interioare.
poate o fi rămas, îmi zic, ceva viu de pe atunci,
ceva din felul cum îți ștergeai coapsa de nisip,
poate s-a păstrat vreo adiere din felul cum miroseai amestecată cu marea,
cum aducea de la tine a mare mult mai însorită decît Marea Neagră,
a mare amestecată cu Virginia Woolf dusă pe rîu spre far,
cum o duceai în vîrtejuri cu Silvia Plath, Yurcenar, Blandiana,
și cu plouatul printre vegetații Trakl...
nu, nu-i suficient că îți păstrez poza de atunci -
păr ud, picături sărate pe gît, o scoică mare în palmă, meduze pînă la brâu -
nu-i suficient că mi-a ieșit bine fixajul, developarea,
uscatul pînă la pocnet și că ai ajuns bine mersi
în album. Sper să mai fi rămas
cîte ceva din tine cea de-atunci în aparat:
poate se mai învîrt niște rotunjimi de-ale tale
în tubul obiectivului,
poate se mai zbate ceva fierbinte în vreo lentilă,
poate a conservat vreun geamăt declanșatorul,
poate acoperă ceva capacul,
poate blochează niște amintiri mai sensibile diafragma...
copilul nostru era singurul care nu se vedea
dintre valuti.
exclus să nu mai păstreze „zenit”-ul
în măruntaie zbaterile de atunci. Or, nu-i așa?
de-ar fi să fotografiez acum ciorile ce-mi înconjoară casa,
parcă văd, aparatul le-ar păstra în veci
cu fîlfîitul lor cu tot
în întunericul ce-i aparține ca parte indivizibilă
precum îmi aparțin mie amintirile.
cum să nu-l demontez piuliță cu piuliță,
umbră cu umbră, pescăruș cu pescăruș?
0105.189
0
SP
