Poezie
„zenit”-ul goliciunilor
parcă văd
2 min lectură·
Mediu
înconjurat dinspre toate ferestrele de cîrîit de ciori
nu mă mir că cerul încă nu are curajul să ningă,
în schimb mă mir cum de nu ți-am zis niciodată în viață „fă”
ca orice om gospodar din Moldova. Dar să-ți spun
cu ce mă ocup eu acum: demontez piuliță cu piuliță
vechiul meu aparat de fotografiat.
asta fac, fă!
demontez „zenit”-ul ce ne-a însoțit într-o vară la mare.
știi, atunci cînd tu erai la Mamaia singura în slip care citea!
„zenit”-ul făcea clic! și pescărușii se desprindeau brusc
de spatele tău, tu nici nu observai, se lepădau de tine
fixîndu-mă ca pe un perfid paparazzo!
așez pe pervaz detaliu lîngă detaliu tot \"zenit\"-ul, cercetez, amușinez,
trag cu urechea, privesc la lumina ferestrelor înțesate
de ciori întunecimile lui interioare.
poate o fi rămas, îmi zic, ceva viu de pe atunci,
ceva din felul cum îți ștergeai coapsa de nisip,
poate s-a păstrat vreo adiere din felul cum miroseai amestecată cu marea,
cum aducea de la tine a mare mult mai însorită decît Marea Neagră,
a mare amestecată cu Virginia Woolf dusă pe rîu spre far,
cum o duceai în vîrtejuri cu Silvia Plath, Yurcenar, Blandiana,
și cu plouatul printre vegetații Trakl...
nu, nu-i suficient că îți păstrez poza de atunci -
păr ud, picături sărate pe gît, o scoică mare în palmă, meduze pînă la brâu -
nu-i suficient că mi-a ieșit bine fixajul, developarea,
uscatul pînă la pocnet și că ai ajuns bine mersi
în album. Sper să mai fi rămas
cîte ceva din tine cea de-atunci în aparat:
poate se mai învîrt niște rotunjimi de-ale tale
în tubul obiectivului,
poate se mai zbate ceva fierbinte în vreo lentilă,
poate a conservat vreun geamăt declanșatorul,
poate acoperă ceva capacul,
poate blochează niște amintiri mai sensibile diafragma...
copilul nostru era singurul care nu se vedea
dintre valuti.
exclus să nu mai păstreze „zenit”-ul
în măruntaie zbaterile de atunci. Or, nu-i așa?
de-ar fi să fotografiez acum ciorile ce-mi înconjoară casa,
parcă văd, aparatul le-ar păstra în veci
cu fîlfîitul lor cu tot
în întunericul ce-i aparține ca parte indivizibilă
precum îmi aparțin mie amintirile.
cum să nu-l demontez piuliță cu piuliță,
umbră cu umbră, pescăruș cu pescăruș?
0105.195
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicolae Popa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 366
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 45
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicolae Popa. “„zenit”-ul goliciunilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-popa/poezie/1757490/zenit-ul-goliciunilorComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SPSPsilviu viorel păcală✓Ar trebui să analizăm mai atent chiar și fotografiile voalate. Cu prietenie!
0
IPcum dau la rascruce de-un fotograf de august, ori iulie, sau poate marin... ma uit pe notitele dinspre far si-o gasesc pe Yourcenar... da, am intalnit-o si eu in Alexis sau Tratat despre suferinta (fericirea) zadarnica... in Jurnalul lui Hadrianus si unde n-am intalnit-o... pe vremea aceea o pictam pe Felice si tocmai pentru ca eram orb, vedeam cu simturile asa cum zici:
......cum miroseai a mare, a mare mult mai însorită decît Marea Neagră, amestecată cu marea mărilor mari,
amestecată cu Virginia Woolf spre far..........
Ce de zadar am intanit si eu si geamanul meu Nicolae pana cand am reusit celebrul Yames de 6... de atunci cred ca voi da mat hazardului... sunt multe semne...
iau punctul G din scrierea de fata si-n jurul ei desenez triunghiul...
Trebuie să mai fi rămas ceva din tine
în aparat:
poate se mai învîrt niște rotunjimi în tubul obiectivului,
poate se mai zbate ceva fierbinte în vreo lentilă,
poate a absorbit vreun geamăt în plus declanșatorul,
poate acoperă ceva capacul,
poate ascunde niște amintiri sensibile diafragma...
(ca o coincidenta : Popa Nicolae il cheama si pe bunicul Medrea, din partea mamei... cred in nume si-n coincidente... Fara sa crezi, cum sa joci sah cu hazardul. Nu?)
......cum miroseai a mare, a mare mult mai însorită decît Marea Neagră, amestecată cu marea mărilor mari,
amestecată cu Virginia Woolf spre far..........
Ce de zadar am intanit si eu si geamanul meu Nicolae pana cand am reusit celebrul Yames de 6... de atunci cred ca voi da mat hazardului... sunt multe semne...
iau punctul G din scrierea de fata si-n jurul ei desenez triunghiul...
Trebuie să mai fi rămas ceva din tine
în aparat:
poate se mai învîrt niște rotunjimi în tubul obiectivului,
poate se mai zbate ceva fierbinte în vreo lentilă,
poate a absorbit vreun geamăt în plus declanșatorul,
poate acoperă ceva capacul,
poate ascunde niște amintiri sensibile diafragma...
(ca o coincidenta : Popa Nicolae il cheama si pe bunicul Medrea, din partea mamei... cred in nume si-n coincidente... Fara sa crezi, cum sa joci sah cu hazardul. Nu?)
0
NP...ar fi de re-vă-zut, analizat, neuitat, în măsura în care nevăzurul, analizatul, re-văzutul și toate cele de pînă a fi noi ne aparțin. Contează și ETERNITATEA PREZENTULUI! De fapt, voiam să sigerez că toată eternitatea noastră se ascunde în prezentul pe care îl trăim! Viitorul aparține păcatelor noastre! Eternitatea aparține viitorului nostru lipsitm de păcate!
silviu viorel păcală,
toată admirația și aprecierea autorului acestei poezii!
silviu viorel păcală,
toată admirația și aprecierea autorului acestei poezii!
0
NPTotul mirosea a eternitate...
Peste tot speram cu toții că soarele, că umbrele noastre de la soare, că femeile noastre, că noi cu toții, că valurile care încercau să ne înece dar nu reușeau, vom exista de-a pururi... Doar un singur ochi - al apratului de fotografiat - nu se lăsa amăgit! Și el a avut dreptate.
Diaspărem cu toții!
Eternitate cuvintelor noastre!
Peste tot speram cu toții că soarele, că umbrele noastre de la soare, că femeile noastre, că noi cu toții, că valurile care încercau să ne înece dar nu reușeau, vom exista de-a pururi... Doar un singur ochi - al apratului de fotografiat - nu se lăsa amăgit! Și el a avut dreptate.
Diaspărem cu toții!
Eternitate cuvintelor noastre!
0
RGDmnule Nicolae,vreau sa postez versurile dvs
,,dar și mai mult mă nedumirește faptul că niciodată în viață nu ți-am zis „fă”
ca orice om gospodar din Moldova. Și fac ceea ce mi-am pus în gînd să fac:\'\'
Interesanta poezia dvs,cred ca sunteti un pasionat al fotografiei si totodata imbinati atat de perfect contrastele
imaginilor imortalizate cu poezia,multa expresivitate si stil..
Sincer sa fiu nu sunt moldovean,dar mie, imi mai scapa acel cuvant ,,Fa\'\',recunosc il spun din dragoste.
Cu multa stima,
Radun
,,dar și mai mult mă nedumirește faptul că niciodată în viață nu ți-am zis „fă”
ca orice om gospodar din Moldova. Și fac ceea ce mi-am pus în gînd să fac:\'\'
Interesanta poezia dvs,cred ca sunteti un pasionat al fotografiei si totodata imbinati atat de perfect contrastele
imaginilor imortalizate cu poezia,multa expresivitate si stil..
Sincer sa fiu nu sunt moldovean,dar mie, imi mai scapa acel cuvant ,,Fa\'\',recunosc il spun din dragoste.
Cu multa stima,
Radun
0
BIpoemul ,mai ales din prima jumatate mă predispune la a înțelege dragostea de ..ZENIT,tatal multor singurateci-Frumoasa imaginea cu aparatul-Amical
0
NPIoan-Mircea Popovici, Burlacu Ioan!
Din cînd în cînd mai și trec cu lumina aceasgta orbitoare, de bliț, cu ortografie nesigură, peste cei dragi! Însă pe voi se vede că v-am și surprins deja orientați spre aparatul meu de fotografiat. Sper să am posibilitatea să nu vă scap din obiectiv. Deși, aparatul meu e ne-demontat doar pe monitor.
O iarnă blîndă peste tot!
Mulțam pentru trecere!
Din cînd în cînd mai și trec cu lumina aceasgta orbitoare, de bliț, cu ortografie nesigură, peste cei dragi! Însă pe voi se vede că v-am și surprins deja orientați spre aparatul meu de fotografiat. Sper să am posibilitatea să nu vă scap din obiectiv. Deși, aparatul meu e ne-demontat doar pe monitor.
O iarnă blîndă peste tot!
Mulțam pentru trecere!
0
NPSensibilitatea observațiilor tale mă onorează! Nu sunt un fotograf deosebit. Țin, însă, la posibilitatea de a păstra neapărat ceva prin fotografii. Cred, însă, că nu-i iese nimănui niciodată nimic prin intermediul unui aparat de fotografiat! Adevăratele realități se propagă prin cuvinte. De fapt, rămîn doar amintiriile fixate în descrierile verbale. Pozele - trec la poze! Restul e tăcere, vorba clasicului fără aparat de fotografiat.
0
MN Imaginea noastră imprimată în timpul oprit de pe peliculă... rămâne în lumina unui album ascuns în Univers. Suntem o ieșire în afară de timp fără să ne dăm seama de aparatul care ne fotografiază printre opririle noastre încărcate de meditație.
Versurile sunt o căutare, într-un fel, a mecanismului prin care vrem să ne oprim clipele dragi dincolo de fulgerul ochiului luminos... Cât mai multe clipe luminoase!
Versurile sunt o căutare, într-un fel, a mecanismului prin care vrem să ne oprim clipele dragi dincolo de fulgerul ochiului luminos... Cât mai multe clipe luminoase!
0
NPMarius,
Multam pentru viziunile declanșate...
Am impresia că a păstra viul presupune a păstra eternitatea. Adică, există doar atîta eternitate, cît viu există!
Sărbători cu îmbrățișări!
Multam pentru viziunile declanșate...
Am impresia că a păstra viul presupune a păstra eternitatea. Adică, există doar atîta eternitate, cît viu există!
Sărbători cu îmbrățișări!
0