În cădere

Cînd ai învățat că scrisul ține doar de adevăr?:

\"nu mă va ajuta cu nimic
faptul că am știut dinainte\"

\"în fața spitalului republican sunt bănci de metal
pe care se așează bolnavii
fiecare dintre ei este sigur că
în curând se va face bine și va merge acasă își va vedea
de gospodărie va pleca iarăși la Moscova să câștige bani\"

\"uneori oamenii obosesc
pur și simplu nu mai vor să funcționeze

dacă acul de la perfuzie
nu e scos corect
din venă
poate să se scurgă
tot sângele\"

\"aștept confirmarea
în cădere se încearcă rezistența
în cădere se va afla cât de puternici suntem

aud motorul elicele se învârtesc rup crengile copacilor
sparg acoperișul de pe casa guvernului
50 de oameni la bord inclusiv echipajul
50 de măști cu oxigen și 50 de veste împăturite
avioanele zboară tot mai aproape de pământ
trebuia să urc la etajul șapte, salonul 24,
mi-era prea frică s-o văd
mi-era prea frică de mirosuri
în mintea mea o vedeam mică și albă
mai albă decât pereții salonului
mai albă decât pilulele
pe care le înghițea cu pumnul\"

O iarnă cît mai blîndă pînă la ieșire din sărbători!

simptomul alunecarii in sine cuantificat instinctiv.
tatonarea puterii de a te detasa nu creaza disproportii.
emergenta dand nastere nevoii de a dedubla, de a inlocui vicisitudinile.

M-a făcut să stau cu poemul în fața ochilor versul cu \"mirosul corpului ei din ziua a treia\", m-a atras imediat scriitura simplă și implacabilă, ca o mărturisire în transă, ca o derulare de izbituri ce vin din interior. M-a impresionat sintagma \"ceva înăuntru\" din pasajul:
fiecare dintre ei are ceva înăuntru uneori nici
medicii nu-și dau seama despre ce e vorba
uneori radiografiile analizele nu ajută
uneori oamenii obosesc
pur și simplu nu mai vor să funcționeze
DE câte ori ne gândim \"gata, nu mai pot!\", iar Daria spune despre starea aceasta \"oamenii pur și simplu nu mai vor să funcționeze\". Scurt și la obiect, și ca o lovitură în figură.
Mi-a plăcut și virajul spre viziunea cu avionul în prăbușire, un fel de ieșire bruscă din textura de la care a pornit, dar spre o imagine care întărește ideea de cădere, de pericol, în plus, ironia privind casa guvernului și absurditatea celor 50 de măști de oxigem și 50 de veste.
Da, avioanele \"zboară tot mai aproape de pământ\" și e un șoc să știm că la un moment dat devenim mai albi decât pereții.
Textul are putere, expresivitate, ți-aș da o stea, însă te invit să privim stelele de pe cer și să mai scriem. OK?

laurențiu enache,
Ei, chiar nu mă așteptam să descopăr că poți fi și răutăcios! Ce-ar fi să mai citești odată textul? Nimeni nu pretinde că ar fi unul genial, dar nici de șters nu e! Referitor la steluțe: uneori sunt acordate pentru a atrage atenția asupra unui text, asupra unui autor începător care nu face parte din gașcă, nu?! În fine, dacă îți face ție plăcere să pui steluțe în gol, n-ai decît! Sînt atîtea goluri în jur!

Multumesc mult tuturor pentru comentarii si pentru steluta. Domnule Popa, ma simt flatata si fericita. Feed-backul este foarte important, mai ales atunci cand afirmatiile sunt argumentate. De fapt, ma interseaza mai mult ce nu v-a placut la acest text, decat lucrurile care v-au placut, asa pot sa invat si eu ceva. Laurentiu, as indrazni sa te rog sa dezvolti... Oricum, multumesc. Sper sa ne mai auzim