Pe hol

Daria,
am citit cu placere poemul tau. efect, regie, asteptare.
retin:
stăm în aceeași casă dar
tu cu drumurile tale eu cu
drumurile mele privirea
ni se intersectează doar pe hol

Un poem rece, al despărțirilor și al distanțelor inseparabile, al unui suflet ce dorește apropierea (chiar și cu o palmă) și cu toate acestea știe că totul s-a sfârșit.
Mi-a plăcut cum ai încadrat această stare în locuirea împreună, în același spațiu, dar mereu alții, mereu străini.

Salut

Cristina

hei, mi-a placut e o poema cu nerv, preferata mea de pana acum. ai imagini originale si nu esti previzibila deloc :)
abia astept urmatoarele poeme( free hugs)

Va multumesc mult pentru comentarii!Chiar ma bucur ca v/a placut textul!!! Ne mai auzim, Daria

Tipic pentru Daria este de a impune ceva chear utilizînd violența,cu palmele și cu celelalte părți ale corpului,textul este o încercare de a crea o imagine curioasă dar rezultatul se apropie de o viziune în propria gîndire , care se limitează la agresie și supunere,Daria linișteștete.