Poezie
călărețul fără cap
alb de lințoliu
2 min lectură·
Mediu
se făcea că eram un simplu bărbier - bolborosește călărețul fără cap
lăsîndu-și calul să pască -
dădeam și eu așa cu briciul pe cîte-un chip uman
într-o casă, departe în cîmp. Treceau pe la mine
țărani, pîndari, pușcăriași, dovleci cu lumînări înăuntru, duhovnici,
dar mai ales țăranii aveau o mare satisfacție să se întoarcă
seara acasă proaspăt bărbieriți, parfumați,
fără nici un firicel de păr în urechi și în nas. Anume lor
le plăcea să se vadă în oglinda înaltă acoperiți cu alb de lințoliu,
la suprafață rămînîndu-le doar tărtăcuța. Și ce mulțumiți erau
că numai capul lor se vedea în oglindă, nu și al meu,
mie văzîndu-mi doar mîinile și lama briciului care le
înnobila beregata. Capul lor împreună cu mîinile mele
îi făceau uneori să creadă că se bărbieresc ei singuri cu mîinile lor.
într-o seară dădui să sting lumina și să închid, să mai scap dracului
de spumă, de buze răsucite pe-o parte, pe alta, de obraji rași la sînge,
de teama de-a nu decapita vreun neg, să-mi iau calul
și să mai trec în galop prin satele din împrejurimi
înspăimîntînd lumea proastă,
cînd deodată s-a rostogolit de peste prag la picioarele mele
un cap nebărbierit, cu pletele-n ochi ca vai de capul lui,
având însă gîtul perfect cicatrizat.
- Bărbierește-mă! mi-a poruncit.
o, nici o problemă! L-am ridicat, l-am dus la oglindă,
i-am înfășurat în pînză albă puținul gît ce îl avea,
l-am săpunit, l-am briciuit, l-am și pieptănat,
l-am făcut frumos și l-am lăsat așa acolo, în casa din cîmp,
unde n-am mai revenit niciodată, că eu, cum să-ți spun?
m-am împăcat cu soarta. La urma urmelor
ce fel de călăreț aș mai fi eu dacă aș avea cap?
ai mai avea tu oare plăcerea să mă asculți acum atît de înduioșat
culcîndu-ți capul pe umărul meu?
094.823
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicolae Popa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 303
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicolae Popa. “călărețul fără cap.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-popa/poezie/1755537/calaretul-fara-capComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RGAcest text mi-a placut,curge si nu se pierde in idei,admir rafinmentul figurilor de stil si al metaforelor bine gandite.
Cu stima, Radun
Cu stima, Radun
0
NPTama,
Înțeleg \"povești bizare\", dar de ce \"bărbierul vesel\"? Nu prea văd veselie aici. Or, sprinteneala stilului nu ar trebui să inducă în eroare chiar în asemenea hal!
Radun,
Mulțam! Voi încerca în continuare să nu mă pierd în ideii, exprimîndu-le cît mai exact!
Înțeleg \"povești bizare\", dar de ce \"bărbierul vesel\"? Nu prea văd veselie aici. Or, sprinteneala stilului nu ar trebui să inducă în eroare chiar în asemenea hal!
Radun,
Mulțam! Voi încerca în continuare să nu mă pierd în ideii, exprimîndu-le cît mai exact!
0
LNMi-a plăcut poemul. E vioi și se citește cu interes. Și am remarcat mai ales finalul.
În versul 5 cred că lipsește un \"să\"
În versul 5 cred că lipsește un \"să\"
0
NPOnorat de apreciere! Mulțam și pentru \"să\".
0
RPNicolae, n-o să mă crezi, dar de aseară îmi tot stă imaginea capului în față și mirarea. Ai găsit această formulă pentru a transmite un mesaj devastator! E cutremurătoare lectura, e pătrunzător și obsesiv ce rămâne. + finalul! Gata de a pierde capul pentru a face mai mult loc pe umăr?!? E clar că nu e doar asta. Împăcarea cu soarta, detașarea, modalitatea aceasta de a fi martorul propriei \"decapitări\" și curajul de a te juca cu \"mingea\", fără de care uneori poți fi mai înaripat... Nu e o critică, e o impresie modestă și sinceră din partea unui cititor fidel.
0
NPRadmila,
Îmi vorbești cu atîta duioșie și coparticipare despre acest poem încît, zău, îți simt capul culcat pe umărul meu. Hai că-am zis-o! Oricum, dacă le punem pe toate cap la cap ajungem să avem grijă și de capetele noastre. Uf, dimineață am uitat să mă bărbieresc!
Îmi vorbești cu atîta duioșie și coparticipare despre acest poem încît, zău, îți simt capul culcat pe umărul meu. Hai că-am zis-o! Oricum, dacă le punem pe toate cap la cap ajungem să avem grijă și de capetele noastre. Uf, dimineață am uitat să mă bărbieresc!
0
NPCristi,
Mulțam pentru trecere!
Mulțam pentru trecere!
0
cînd deodată s-a rostogolit de peste prag la picioarele mele
un cap nebărbierit, cu pletele-n ochi ca vai de capul lui,
având însă gîtul perfect cicatrizat. - Bărbierește-mă! mi-a poruncit.
o, nici o problemă! L-am ridicat, l-am dus la oglindă
Te rog, trimite-mi un mesaj la e-mailul obișnuit.