Nicolae Popa

Manuela,
Coordonatele valorice, ca să zic așa, enumerate de tine mă pun într-o relație și mai strînsă cu propriile-mi fantezii halucinatorii, față de care uneori, trebuie să recunosc, caut cu tot dinadinsul să mă distanțez. Mulțam!

Emoționant discurs. De fapt, e tematica în zona căreia ai excelat și cu alte ocazii. Reușești să spui, să sugerezi, să descrii ceea ce mulți din noi gândim și simțim, însă nu putem formula. Nota patetică are exact încărcătura menită să omenească discursul, nu să-l îndulcească lăcrimos. Ai mers destul de departe și în privința renunțării la semnele de punctuație. Pe de altă parte, sinceritatea discursului parcă ar necesita mai puține artificii de genul acesta. Deja ai scris suficient de mult și la o cotă de maximă densitate poeme despre părinți, casă, sat, copilărie, mătușe, pentru a face ca tematica dată să constituie liantul unui nou volum. Felicitări pentru perspectiva ce ți se deschide.

„mie îmi va
aparține răsăritul soarelui din camera cu divan enorm”
„țopăiți prin toate odăile ei cântați distrați-vă
prostiți-vă bateți-vă cu perne fiindcă
moartea e viața fără mine fără casa alor mei și fără câinele ăsta”
(fără „bucuros! de asemenea as schimba și titlul. Îmi pare inexpresiv)

Oricum, felicitări. Și, firește, stea!

Un poem foarte bun. Păcat că eu nu am suficient timp pentru a mă concentra asupra unei analize ce ar justifica steluța pe care o merită. Însă n-am nici o îndoială că o vor face alți colegi, subliniind, și pe bună dreptate, valoarea poemului!

Ligia,
Am simțit atîta sinceritate în cuvintele tale, încît brusc văzui în baie pe alcineva decît pe cel pe care îl văzusem inițial. Or, la început gîndul îmi fusese la un anumit bărbat. Mi-am dat seama însă că s-ar putea să fie prea indiferent și insensibil la poezie, mai ales la versul din final, și mi-am zis că poemul ar sensibiliza mult mai profund o femeie aflată în aceiași stare în baie, fiindu-i de mai mare trebuință. Așa că am schimbat titlul din \"celui din baie\" în \"celei din baie\"!
O vară cît mai prielnică poeziei!

Fir-ar să fie! M-ai convins. Merită uneori să dai cu pumnul în masă.

\"aranjez decorul necesar
pentru justiția mea privată –\"

Multă inspirație!

Eu aș fi redactat cît aș fi redactat din acest text și aș fi lăsat să iasă în evidență următorul poem:


\"DELFINUL BOLNAV

strâns în pântecul mării
pielea lui începe sa evadeze
marea se scurge în el\"

Oricum, e doar o părere. Aptrecieri pentru imaginație și discurs abrupt.

Doamne, ce-i cu mine?
Ioan Jorz, firește! O mie de scuze!

Și ce versuri:
\"Eu am să desfrunzesc în tine, toamna,
Să suflec carnea de pe coapsa ta
Pentru-a dormi în noi, de-a valma,
Tu lasă-mă să plâng pe tâmpla ta!\"

Superbe versuri, amețitor alint! Și se memorizează ușor. Am să i le citesc unei anumite ființe, mare amatoare de poezie. Cu precizarea că nu-s ale mele, ci ale lui Ioan Jory. Asta ca să nu iasă că tu trudești la vers, iar eu mă bucur de roadele muncii tale!

Carmen-Manuela,
Las aici un semn din fugă - cu-n picioa aici, cu altul pe coridor - descoperind în ultimul moment poemul tău. E den zile mari, să știi! E o scriitură căreia nu i-am găsit nici o fisură, cu atît mai mult vreun rid, ceea ce nu m-a împiedicat să-l pătrund.
Felicitări!

Superbă imagine:

\"Salbele coraline
Topesc sânii înzăpeziți\"

Ramona,
Textul tău m-a prins. Urmărești o idee pe care o și formulezi destul de reușit, fiindu-i fidelă pînă la capăt. Aș aduce mai multă precizie în exprimare aici:
\"nerăbdător să primească orice ar veni.\"
Voi mai trece pe-aici!

pentru Florian! Porțile Chișinăului sunt deschise! Sunt gata să mă implic aici în ale organizarii pentru o lansare cît mai de succes!

Nimicitoare dorința!
Am în vedere dorința de a re-citi acest text! E ceva aici care mă depășește cucerindu-mă!

\"închid ochii după ce am privit tavanul
un cer nestricat încă\"

Te-ai schimbat mult, înspre tot mai bine, în poemele tale! Te urmăresc tăcînd cu ochii deschiși!

Ela,
Mă gîndesc în primul rînd la prețul originalității poetice. Nu am mai citit așa ceva de cînd mama m-o făcut să citesc poezii! M-au dat peste cap aceste rînduri... Scrise de o parte feminină! A, poeții s-au mai jucat cu asemenea înșiruiri. Femeile-poeți, din cîte îmi amintesc - niciodată!

\"un bărbat mă înșiră pe ață lângă femeile lui minione
am forme frumoase am mintea numai bună de înșirat
și trupul făcut pentru înlănțuire
dar mie îmi urlă mâinile îmi urlă tălpile
împiedicându-se de alte femei-mărgele\"

Evit să scriu \"Felicitări\"! O primăvară realistă în continuare!

îi zic plopului:
- Nu te clitina!
Te strînge în brațe Deviza!

...doza bine temperată de onirism! Un pic m-a deranjat \"năpârlirea șopârlei\". Or, năpârlesc animalele cu blană! Adică acestora le cade părul! Șopârlele își \"lasă pielea\". Oricum, șopârlele nu năpârlesc! În fine, nu te lega de aceste observații ale mele! Poemul este unul memorabil:
\"mai frumos decât îmi imaginam în vis
mai urât decât îmi doream în gând
de fiecare dată când patul
se face că aleargă alături de mine.\"

Multă inspirație!

este o imagine de profunzime, dar totodată și de mare sensibilitate.
în continuare limbajul coagulează toate simțurile mai importante ale omului - auz, văz, miros, palpitație - și poemul răzbate spre \"stăpînii de mîine...\"

Revenirea la \"cercul cîrtițelor\" e o dovadă clară că ai și un simț al proporției și al totîntregului bine dezvoltat.
Aprecieri!

Cezara,

Emoții de tulpini den brad:
\"din cer îmi curg pe tălpi
întoarceri acasă\"

asta după ce tulpinile respective au trecut prin respectivele ferestraie!

Plăcerea lecturii, care îmi aparține, nuc red să afecteze cumva plăcerea scrierii tale!
O primăvară deosebită!

Am parcurs si eu desul de usor comentariul tau. Chiar ai un foarte subtil simt al poeziei. Din pacate, in jur nu-i decit anti-poezie si anti-omenie... Sper sa mai rezist pe str Am parcurs-o usor, e cumva matasoasa in forma si idee, n-are nicio rugozitate. Cred ca asta m-a frapat cel mai tare, ca nu are nicio rugozitate.